Cardsharing - Notiuni de baza

[staric]

Cardsharing

Acest cuvant provine din imbinarea a doua cuvinte : "CARD"(card) si "SHARING"(a distribui, a imparti) ... cu alte cuvinte ... acces comun a mai multor utilizatori la un card original. In limbaj satelitar acest proces se numeste "SHARE" si care ne ofera posibilitate de a viziona oricare pachet de programe TV pentru care exista card original. Ca exemplu de pachetele ce pot fi: Viasat, Premier, Cifra+, pachete"XXX", etc. Nu e posibil procesul de share doar pentru programele care se deschid, NUMAI, prin chip ( Tricolor, SexView XXX, si altele).


Scopul cardsarig-ului

Vizionarea a cat mai multor programe TV pentru un pret simbolic sau chiar gratis


Necesar

• Conexiune cat mai buna la Internet – deoarece suntem conectati permanent la internet atata timp cat vizionam un program TV
• Receptor cu functie de “cardharing”. Placile DVB au fara exceptie acesta functie.
• Un cap pe umeri … deoarece necesita configurari. Aceste configurari la unele receptoare sunt simple, iar la altele sunt destul de complicate …

Principiul procesului

Acest proces nu are nimic comun cu spargerea de key. Keyle nu se cauta, nu se baga si nu se transmit nicaeri. Keyle se gasesc pe cardul original. La fiecare 10 secunde receptorul preia de pe flux si transmite cardului un cuvant codat (CW), cardul dupa un algoritm stabilit il decodeaza (rezulta DW) si il trimite inapoi la receptor. Aceasta legatura ( CW – DW ) se suprapune fluxului si deschide imaginea pe 10 secunde. Cardurile originale, pur si simplu, nu inteleg cui decodeaza CW, dar nici nu le intreaba nimeni si de aceea in ultimii 7 ani nici un provider nu a inventat vreo metoda efectiva de lupta cu acest proces.

Exista el de demult, inca de pe timpul primelor D-box-uri. Cu cat mai accesibil si cu cat mai raspandit e Internetul, cu atat mai ieftin si accesibil devine insusi procesul. Se obtine un trafic de aproximativ 150 Kb ora, ceea ce nu creaza probleme nici in cazul unei legaturi GPRS, iar detinatorilor de ADSL sa cedeze un 20-30mb in schimbul a 300-600 chiar ca nu-i nici o problema.

De retinut si de inteles

Sharingul in sine e o activitate a celor saraci sau a celor bogati, sau a celor ce “nu-i pasa, dar nici nu vor sa plateasca mult” – adica, cand nu exista posibilitatea sau dorinta de a plati mult pentru ceea ce vrei sa vezi. Probleme vor exista multe , la provider-ul lui de internet, la provider-ul tau de internet, deci, aproape tot timpul si pe tot lantul de la dvs. pana la server. Asa ca moral trebuie sa fiti pregatiti ca nimeni nu va garanteaza posibilitatea de a viziona impecabil ceea ce doriti. Periodic veti avea mici blocari ( in cazul in care nu au ajuns la timp pachetele) sau mari pe perioade lungi cand nu veti putea apela acest proces ore sau chiar zile intregi. Si mai tineti minte ca totul are pretul sau ( in bani sau in timp pierdut). Nimeni nu va face (configura) asta in locul dvs. Veti fi nevoiti sa va descurcati singuri. Da, e adevarat, veti intelege apoi, ca nimic nu a fost asa de complicat.


Istoric

De la bun inceput acest proces a constat in asocierea mai multor utilizatori pentru schimb de pachete – adica, cei ce detineau un card originala deschideau accesul catre acesta ,altor utilizatori, in schimbul accesului catre cardul lor. Nu zic ca in vremurile noastre nu mai exista asa ceva, dar pe langa acesta au mai aparut servere comerciale. Scopul lor e de a permite accesul la un pachet anume in schimbul unei plati. Fiecare server are politica sa individuala, atat ca pret practicat, cat ca si conditie de accesare. De regula, o parte de pachete apartin serverului, iar o parte e pentru schimb – adica, nu utilizatorii fac schimb, ci insusi serverele. Deoarece un singur card nu poate sustine prea multe canale concomitent ( deci, si utilizatori), pentru un singur pachet sunt folosite in jur de 10-15 carduri.


Tipuri de sharing si scheme pentru realizare


Exista mai multe variante dupa caz. Exista asa numitul HomeSharing( local ) si InternetSharing ( prin Internet ). Pentru inceput vom examina sharing-ul prin internet deoarece acesta este mult mai raspandit.

InternetSharing ( prin Internet )


Exista 4 tipuri de baza:

• O placa placa DVB ( de ex. SkyStar2 ) , care permite vizionare de programe TV in share, inregistrarea lor, precum downloadarea de fisiere folosind internetul prin satelit … In cazul de fata e necesara doar o configurare a calculatorului pentru o iesire spre Internet . Ce mai trebuie facut ca sa nu avem mult trafic - Firewal , ca multitudinea de programe sa nu-si caute singure updatarea ,etc – adica sa limitam accesul spre Internet la tot ce nu trebuie.
• Un receptor ieftin care se conecteaza cu calculatorul prin RS-232 ( de regula prin acelasi cablu cu care se pune si softul ) , un program pe calculator cofigurat pentru schimb intre calculator si server de tipul MPCS. Receptoare ca: Openbox, GIS, Arion, Globo, Fergusson, Sansung 9500, Echolite, etc.
• Receptoare de tipul Humax, Samsung, Opentel, Strong. Pentru acest tip de receptoare se foloseste asa zisul season-interface. El conecteaza cititorul de card cu portul COM al calculatorului. Se instaleaza un program de schimb intre calculator si server.
• O conectare directa prin ADSL sau GPRS ( numai DREAMBOX) fara participarea calculatorului prin portul ETHERNET. Aceasta e cea mai convenabila metoda – ai venit, ai pornit receptorul, ai vazut, dar este si cea mai grea metoda din punct de vedere a configurarii.(!?) Mai aducem aminte, ca acest tip de receptoare are la baza Linux, pentru configurare se conecteaza cu calculatorul prin cablu de retea si apoi totul prin ftp se configureaza in receptor. Cele mai ieftine receptoare din acesta serie sunt Dreambox 500 si Sezam 7700, iar cele mai scumpe: Dreambox, Sezam 8000, Openbox 7200. In unele cazuri vom avea nevoie nu numai de modem, dar si de modem + router. Depinde de conexiunea la Internet.

HomeSharing(local )

Inchipuiti-va situatia cand vreti sa vizionati diferite programe pe mai multe telivizoare. Sa cumparati carduri pentru fiecare receptor nu e convenabil, iar sa puneti un card pe un receptor si sa vizionati programe diferite pe alte receptoare – devine interesant.

Sharingul local e atunci cand si serverul si toate receptoarele sunt in aceiasi locatie. Deci se creaza o retea locala. Ceea ce trebuie sa tinem minte ca in acest caz semnalul de pe antena nu-l anuleaza nimeni si fiecare receptor trebuie sa-l aiba pe al sau. Ca server poate fi un receptor cu card original de tipul DREAMBOX .


Variante:

• Un receptor e server si altul (sau mai multe) - client si conectarea se face prin cablu Nullmodem (de ex. Echolite, Openbox …)
• Card Spliter– server iar in RS-232 sau in cititorul fiecarui receptor se instaleaza cate o placa de receptie. De regula se folosesc receptoare din aceiasi serie. Card Spliterul wireless sau prin fir.
• Programatorul – server. Dezavantaj - un calculator ce trebuie sa fie pornit tot timpul. O varianta rara si destul de complicata. Informatii de configurare putine. La el putem uni oricare dispozitiv ce are aceasta functie – principalul ca sa corespunda protocolul de schimb.
• Dreambox – server . Configurari nu din cele simple dar informatii multe. La el putem conecta oricare dispozitiv ce are aceasta functie si care are acelasi protocol de schimb.

Termeni uzuali

Host sau ip_address - E adresa serverului local (192.168.x.x) sau adresa serverului in reteaua Intenet.

Port – un ip_adress are mai multe porturi asa ca trebuie precizat portul la care va veti conecta.

Protocol – de regula e newcamd 5.25 ( folosit de majoritatea receptoarelor) si cs357x/camd3. Newcamd 5.25 mai are si key de initiere si anume Doskey

Doskey – key de initiere , de regula 0102030405060708091011121314 pe majoritatea serverelor. Se foloseste in newcamd

Login – numele utilizatorului

Password – parola utilizatorului

ID (identificator) – un identificator numeric a grupei de carduri ce apartin unui anumit provider. Pentru unele receptoare ( DreamBOX, Sezam ) nu e obligatoriu.