Poveste de viata

[romeox]

Nu am facut nici o prostie , am trecut de faza asta , mai am cateodata ganduri negre dar imediat imi revin si imi spun ca nu merita mai ales dupa toate cele intamplate , ce am mai facut intre timp ..... mai nimic servici-acasa si iesiri mai seara de seara cu prietenii ca sa pot trece peste aceasta perioada , am incercat sa ma intalnesc cu o fata dar nu am putut face mai mult decat sa vb , tot timpul faceam comparatie si ma gandeam la trecut , nu a fost o alegere buna asta cu iesitul cu alta fata , amintiri inca mai am si chiar ff multe , cautam ieri pe laptop si am gasit nishte poze pe care nu le vazusem niciodata si iar mi-au starnit anumite trairi si sentimente , au fost de ajuns pentru a varsa iar niste lacrimi , avem o saptamana implinita de cand nu am mai vorbit la telefon (fata este in Italia-Milano pentru Bengosu) mai greu sa dau de ea cu toate ca , daca m-as zbate sigur as putea dar nu merita ca sigur imi fac mai mult rau si m-am saturat sa sufar (ma gandeam la varianta sa ma duc sa vb cu ea fata in fata dar cu siguranta nu ar vrea acest lucru si mai bine las lucrurile asa cum sunt)am o gramada de chestii care mi le reprosez singur , greseli pe care acum le regret si as vrea sa dau timpul inapoi sa nu le mai fac dar..... daca am sti dinainte ce se intampla cu siguranta nu am mai face aceste grseli, mai am inca zeci de intrebari fara raspuns si care nu stiu daca voi apuca sa aflu raspunsul , probabil afland aceste raspunsuri as fi mai linistit ..... tot am primit ieri vreo 4 bep-uri cu numar ascuns pe un numar de pe care numai pe ea am sunat-o , o singura data a lasat sa raspund cateva secunde se auzea muzica in spate (vreun bar ceva) eu am incercat sa vb dar a inchis , probabil ca vroia sa vada daca mai am numarul sau ..... cine stie (ma gandesc si la faza ca atunci vb la tel raspundea ff greu abia dupa vreo juma de ora dua cei trimiteam creditul si atunci vb pe fuga iar ultima data vorbea in soapta ) ma doare ca nu stiu exact ce face ea acolo si cat ma dau eu de zmeu m-ar durea faptul ca e posibil sa ajunga in vreo retea ceva (daca nu a si ajuns) + ca mai am si gandul asta ca ea se f*** cu altu sau cine stie ce perversiuni mai face .... si asta ma ingrozeste f tare dar..... asa cum ati spus viata merge inainte si omul din greseli invata cu toate ca ar trebui sa deschidem ochii mari si sa invatam si din greselile altora nu sa asteptam sa patim noi ceva .Dupa 3 saptamani aproape de cand a plecat , pe zi ce trece e mai usor , am inceput iar sa mananc iar sa dorm numai ca am uitat cum e sa razi (cu toate ca ineinte eu eram cel care facea pe cei din jur sa rada) mi-au spus si colegii de munca , ca am fost aceste saptamani precum o fantoma doar cu prezenta dar incetul cu incetul incep sa revin pe linia de plutire .Inca o data va multumesc pentru incurajari