PROGRESE TEHNICE RECENTE
Sistemele satelitilor de comunicatii au intrat intr-o perioada de tranzitie ~from point-to-point high-capacity trunk communications between large, costly ground terminals to multipoint-to-multipoint communications between small, low-cost stations.~.Dezvoltarea metodelor de acces multiplu a facilitat aceatat tranzitie.Cu TDMA, fiecarei statii de pe sol ii este transmis un timp slot pe acelasi canal utilizat in comunicatii; toate celelalte statii monitorizeaza aceste slot-uri si selecteaza directia de comunicatii spre acestia.Amplificand o singura cale de frecventa in ~repeater~ fiecarui satelit, TDMA asigura cea mai eficienta cale de utilizare a surplusului de enrgie al unui satelit.
O tehnica numita refolosirea ~(reuse)~ frecventei permite satelitului sa comunice cu un numar mare de statii de pe sol folosind aceeasi frecventa, transmitand unde inguste catre fiecare dintre acestea.Latimea undelor poate fi modificata pentru a acoperi arii mari ca SUA sau mici ca aprox. 6 judete ale Romaniei.Doua statii amplasate destul de departe una de alta pot primi diferite mesaje pe aceeasi frecventa.Antenele satelitilor au fost create special pentru a transmite mai multe unde in directii diferite, folosind acelasi emitator.
O metoda pentru interconectarea mai multor statii de pe sol, situate la distante foarte mari una fata de alta, a fost demonstrata in 1993, odata cu lansarea de catre NASA a satelitului ACTS (~Advanced Communications Technology Satellite~).Acesta foloseste tehnologia ~hopping spot beam~ pentru a combina avantajele reutilizarii frecventei, ale ~spot beams~ si ale TDMA. Concentrand energia transmiterii semnalui satelitului, ACTS poate folosi statiile de pe sol care au antene mai mici, reducand astfel cerintele de energie.
Conceptul de comunicatii ~multiple spot beam~ a fost demonstrat cu succes in 1991 odata cu lansarea Italsat, construit de catre Consiliul de Cercetari Italian.
De asemeni se pot folosi si raze laser, dar acestea au o rata de transmisie limitata deoarece ele sunt aborbite si imprastiate in atmosfera. Aparetele laser ce opereaza cu lungimile de unda albastre-verzi, ce pot patrunde in apa, sunt folosite pentru comunicatiile intre sateliti si submarine.
Ultima descoperire in domeniu este folosirea retelelor de sateliti mici ce urmeaza o orbita joasa (2000km sau chiar mai putin) pentru a oferi comunicatie telefonica la nivel global.Telefoanele speciale care comunica prin acesti sateliti permit utilizatorilor sa acceseze in mod regulat reteaua si sa efectueze convorbiri din orice loc de pe glob.
LANSAREA SATELITILOR
Plasarea satelitilor pe orbita necesita o cantitate colosala de energie, ce trebuie sa vina de la un vehicul sau dispozitiv de lansare.Satelitul trebuie sa ajunga la altitudinea de cel putin 200 km si la o viteza de peste 29 000 km/h (8km/s) pentru a putea fi pozitonat cu succes pe orbita.Acesta primeste aceasta combinatie de energie potentiala(in functie de altitudine) si de energie cinetica (in functie de viteza) de la arderea unor combustibili chimici.
Primul nivel al rachetei consta in motor, care furnizeaza o cantitate uriasa de energie. Acest nivel ridica de pe locul de lansare in prima parte a zborului intregul vehicul de lansare, toata cantitatea de combustibil, corpul rachetei si satelitul.Dupa ce motoarele folosesc tot combustibilul, primul nivel se separa de restul vehicului si cade pe Pamant.In acest moment intra in functiune al doilea nivel, care furnizeaza energia necesara pentru a ridica satelitul pe orbita.In cele din urma si acest nivel se desprinde de restul vehiculului.
Continuarea procesului de lansare este diferita in functie de misiunea satelitului.De exemplu daca acesta trebuie sa urmeze o orbita geostationara, care poate fi atinsa numai la o distanata de aproximativ 35 000 km de Pamant, un al treilea nivel al rachetei furnizeaza energia necesara pentru a pozitiona satelitul pe orbita sa finala.Dupa aceasta, un alt un alt motor cu reactie intra in functiune si ofera satelitului o orbita circulara.Fiecare ardere la motorul cu reactie are loc la un moment precis si dureaza atat timp cat satelitul ocupa pozitia potrivita in spatiu.
In 1990 Statele Unite au inceput sa lanseze cativa sateliti de pe aeronave ce zburau la altitudini mari.Aceata metoda inca necesita puterea motorului cu reactie al vehiculului de lansare, deoarece acesta nu poate depasi modulul fortei de frecare cu partea densa a atmosferei de la altitudini joase, folosind mai putin combustibil.Oricum, marimea rachetei este limitata de marimea si forta aeronavei, astfel putand fi lansati doar satelitii mici.
O alta metoda folosita este aceea de a lansa satelitii de pe nava-mama(space-shuttle).Acesta poate transporta satelitii mari, si deoarece este deja pe orbita la lansarea acestuia, astronautii pot verifica daca satelitul a "supravetuit" rigorilor lansarii.Ea poate aduce de asemeni satelitii pe Pamant pentru a-i repara.




OPERATIUNI IN SPATIU
Deoarece satelitii trebuie sa reziste lansarii si trebuie sa opereze in mediul aspru al spatiului, ei necesiata o tehnologie unica si durabila.Ei trebuie sa-si transporte sursa de putere deoarece nu o pot primi de pe Pamant.Satelitii trebuie sa ramana pozitionati pe aceeasi directie sau orientare pentru a-si indeplini misinea.Temperatura lor trebuie sa fie constanta intre patrea in care bate Soarele si cea in care este frig.Ei trebuie sa reziste la radiatii sau coliziunii cu micrometeorii.Majoritatea satelitilor au montate computere care ajuta la efectuarea operatiilor si la indeplinirea misiunii.