ABC-ului receptiei prin satelit!

[gessle]

According to the half trasmissivo (cable, satellite, spar), the available bandwidth for the transmission by satellite depends on technical considerations. In fact the relationship signal-noise and the echo, considerably vary among signals coming from satellite, cable or spar. In the receipt by satellite, the relationship signal-noise can be very small (10 dbs or less), in how much the signal originates from a transmitter positioned to more than 36000 Kms from the receiver, but it is not corrupt from echo.
In the receipt by cable, the relationship signal-noise is taller (30 dbs) but the signal is affection from due echi to multiple walks, interference and meaningful variations of the ampleness of the signal. These are the motives that you/they force to different choices for different means transmitted you. It needs besides to consider the compatibility with the existing analogical transmissions.
The gang of frequencies devoted to the analog transmission by satellite is generally between 27 and 36 Mhzes in Europe. The digital transmission inherits this situation and generally has to use the same gang of frequencies of channel of its analogical counterpart. The standardization to which he comes is that published by ETSI (European Telecommunication Standards Institute).
PANNING ON THE SYSTEM OF TRANSMISSION DVB

The signals audio video that is wanted to spread you/they are codified in formed MPEG-2 and subsequently multiplexatis come way to get packets of 188 byteses. The packets are made to pass through a randomizzatore that tries to make the most possible equiprobabili the symbols inside the flow of data. Such trial, known as randomization, has the purpose to eliminate the woodpeckers from the ghost of the I signal. You/he/she is done, if necessary, the scrambling to condition the access to the information. The length of the packet is increased then of 2 byteses, from an error-correcting code type Reed Solomon (RS 201,188), that allows the correction in receipt of a maximum of 8 wrong bit in presence of casual errors. Subsequently to the coding Reed Solomon, the data are again mixed (interleave) to outdistance them among them, so that to avoid that a sequence of errors brought closer affairs too much belonging bit to the same symbol. In the case of the satellite, a further error-correcting code is applied, the code convoluzionale of Viterbi, that multiplies the bit.rate of an inclusive factor among 1.14(Rc = 7/8) and 2(Rc =1/2). The data are subsequently formatted (symbol mapping), filtrates and converts in the analogical signals The and Q. Questi last is modulated.


(QPSK for satellite and QAM for the cable) to the if (intermediary frequency, that we point out with fi). You intermediary frequency is converted (up conversion) in the frequencies of channel RF (radio-frequency) related to the half trasmissivo. In the satellite before the diffusion of the signal to the consumers, a further conversion of the frequency happens in the gang KU (from 10.7 to 12.75 GHzes). You direct diffusion away cable is relatively rare in Europe. You/they are usually used systems that understand a satellite and a device that develops the functions of demodulations QPSK and rimodulazione QAM, necessary to suit the signal for the cable. The other receiver is not but the implementation of the operations of the complementary operations to that just described. In the case of the satellite an initial conversion of the frequency is served as the LOW NOISE CONVERTER (LNC), where the signal is brought in the field of frequencies understood between 950 and 2150 MHzes for then to pass to the intermediary frequency of around 480 MHzes. The coherent demodulation to the frequency IF returns analogical signals The and Q. Dopo a conversion A/D the signals you/they are filtered and reformatted (symbol demapping), remixed (de-interleaving) and the error correction recovers the packet di188 bytes. After the randomizzazzione the demultiplexter selects the channel chosen by the consumer, if necessary you/he/she is made the descrambling and the coding MPEG-2 it reconstructs the signals video and audio. In the case of terrestrial transmission the DVB is based on the modulation 2k/8k OFDMs (ETSI/EBU 300 744). This type of modulation performs the distribution of a tall bit-installments in an elevated number of carrying ortogonali (number that varies among the few hundred to few thousand), every of which he/she works to a low bit-installments - The same principle is used for the DAB (DIGITAL Audio BROADCASTING) that it uses 2K OFDMs. His/her principal advantage is the good behavior in the case of mobile receipt.


CHARACTERISTICS OF THE SYSTEM

For the transmissions satellitari the only possible coding is the QPSK (4-QAM). This depends on the elevated distorsion introduced by the half trasmissivo,che in the case of the DVB-S it is the ether. Infatti,valori typical of SNR (signal to noise Ratio) they are of the 10db order for satellitare drawn her/it. Under these conditions, a transmission to 64-WAM door a BER (Bit Error Rate) theoretical from the order of 10(elevato to the -1), while with coding Qpsk the ber is around of 5 orders of best greatness.

Forced therefore it is the choice of the coding.

The lnb is connected to the decoder through a coaxial cable with transmission asymmetrical fullduplex.

The decoder asks for a datum channel sending some signals to the LNB.

The presence or less than a tone to 22Khz selects the tall or low gang, while the polarization (orizz. or vert. ) of the channel to be visualized you/he/she is planned through a tension of 13 or 18 V. L' lnb it sends on the coaxial cable one of the 4 selected streams

Tall gang (With Tone to 22 KHz)Bandas Bassa (Without tone to 22 Khz)Polarizzaziones Orizz. (13 V)Streams 1Stream 2Polarizzazione Verts (18 V)Streams 3Stream 4

Sintonizzatore: it has the assignment to tune in the frequency of the channel that is wanted to visualize.


Demodulatore QPSK: retransform the harmonic signal modulated in phase, in the corresponding binary sequence.


FEC: law and it uses the bit of redundance to correct the possible errors in the packets DVB/MPEG2.


Demultiplexer: In base to the value of the header of every packet it decides whether to ignore the packet, to send him/it to the CAM, to directly send him/it to the decoder MPEG or, if it deals with packets of data to let them manage to the CPU.


CAM: Form of conditioned access. It is the part of the decoder able to perform the descrambling, that is it is able to put again in clear the signal criptato. It deals with a card PCMCIA (aka PC-CARD), that can be replaced with a CAM with another algorithm of descrambling (SECA, NDS, etc). to perform the descrambling uses some use of a smart card.

N.B.: In the case of events pay for view the cam warns through modem the manager that the consumer is looking at the program. The provider will deal him with to debit the cost of the event.


DECODER MPEG2: it brings in form not compressed the flow audio/video.


DAC: It converts the flow audio/video in analogical, ready to be connected to a TV, by scart for instance.


EEPROM: Memory rom riprogrammabile electronically, in which the necessary values are contained for the tuning of every channel.

[gessle]

FORWARD ERROR CORRECTION

The transmission satellitare is subject to a high-level of trouble, therefore it is necessary to implement a form of correction of the errors. Being an unidirectional channel and gives the nature realtime and broadcast of the message it is not possible to ask the delay of the wrong packets to the satellite, therefore together with the byte of information you/they are sent some byte redundant for the correction. This technique has called FEC (Forward Error Correction)Nel our case you/they are used 2 layers of FEC.
The first called Viterbi is express in fractional number. The fraction expresses anymore the relationship among the number n of bit of data in entrance and the number n the bit used for the correction (es 2/3: every 3 received bit 2 are of data and 1 you/he/she is used for the correction).
The second layer of FEC has called Reed-Solomon tails (R/S). The r/s is usually 188/204, that is every 204 bytes, 188 are of data and the remainders they are used for the error correction. This same chain of FEC in the correction of errors is used for the CD-audios and the DVDs.
Every drawer decides the different values of FEC that will engrave on the gang (therefore possiblità to send more or less channels for every transponder) and on the quality.
In more to effectively correct burst of errors (that is more wrong bit cosecutivi) the flow is sent in a different order as shown in figure and riodinato after the transmission, from the IRD (interleaving/deinterleaving).

ADC: They convert the analogical signals in binary sequences.
ENCODER MPEG2: it compresses the digital flow in packets MPEG2.
CRIPTATORE: It codifies the packets so that to be able to be interpreted only from who has paid the service.
CROSS-INTERLEAVER: It adds bit of redundance for the correction of the errors. Being a transmission broadcast, it is not possible after the comparison of an error from the decoder to ask for the corrupt packet. Therefore redundant information are added for assuring the expeditious data integrity.
MULTIPLEXER: It sends to the only exit, to turn, each of the present flows in the a lot of entrances (TDM: multiplazione in division of time). You multiplazione can be type deterministic (a gang pre-arranged for every channel) or type statistic (gang allocata dynamically for every in operation channel of the complexity of the images).
MODULATOR QPSK: Modulator of phase (and ampleness) to 4 stadiums of a carrying harmonica and a digital modulante.

[gessle]

The analogical flows (video and audio) digitalizzatis come, that is you/they are converted in a sequence of 0 and 1 through a converter A/D and compressed with the algorithm MPEG2. If necessary criptatis come. These flows (anymore some information for the decoding and for the synchronism) multiplexatis together come in a stream DVB/MPEG2 to form the PES (Packetized elementary stream). Every PES is distributed in packets of transport TPS long 188 byte, containers a byte of synchronism, 3 byte of prefix (PID), of which currently only the 2 byte less meaningful you/they are used, and 184 byte said profits payload.
1 SYNC3 PID184 PAYLOAD
Every packet therefore, according to the standard DVB/MPEG-2 it is identifiable through his/her PID. The value of the PID of every packet of the PES is decided by the drawer. Nevertheless there are some packets with PID consosciuto that has some particular meanings. Everything this is established in the document DVB-him (Service information).
XXH00 00HPAT (Program Association Table)
It furnishes Us the relationship among the CHs ID (Identificativo of the channel) of all the channels and the Pid PMT associated to every channel.
XXHYY YYHPMT (Program Association Table)
Containing Chart all the values of the PIDs (audio, video, dates, clock, ecm/emm, etc) necessary for the vision of a channel.

The providers send in uplink to the satellite these packets modulated in QPSK. Multiplexatis together often come more channels to the purpose of utlizzare the whole gang.
The satellite trasla toward the frequencies of downlink the harmonic signal modulated in phase, changes, if necessary, its polarization and it rebroadcasts him/it I pour earth.
To earth a receiving system satellitare will deal him with to make to visualize on a common television a datum channel.

OPERATIONS OF AN IRD

LNB: Low Noise Block. You/he/she is placed on the fire of the parabolic spar. Its assignment is that to amplify the signal and traslare the gang of the frequencies received by the satellite, currently inclusive among 10.700 and 12.750Mhz, in a gang of lower frequencies denominated 1° IF (first intermediary frequency) inclusive among 950 and 2150



=va urma=

[gessle]

Sateliti

I Introducere
Satelitii sunt corpuri ceresti care se rotesc in jurul altui corp ceresc, insotindu-l in cursul miscarii sale de revolutie. Dupa originea lor, ei se impart in doua mari categorii: naturali si artificiali.
In astronomie, satelitii naturali se definesc ca fiind corpuri ceresti secundare care executa o miscare de rotatie in jurul unei planete sau stele. Cel mai cunoscut satelit este cel al Terrei, Luna – desi cele doua sunt destul de apropiate ca marime pentru a fi considerate un sistem. Miscarea majoritatii satelitilor este directa, de la vest la est si pe aceeasi directie ca planete in jurul carora orbiteaza. Doar cativa sateliti ai marilor planete se rotesc in sens invers; probabil ca acestia au fost captati in campul lor gravitational dupa o anumita perioada de la formarea sistemului solar. De exemplu, Pluto, care se roteste in jurul Soarelui pe o orbita independenta se crede a fi un satelit deviat a lui Neptun. Recent s-a descoperit ca, la randul lui, si Pluto are un satelit. (fig 1)
Satelitii artificiali sunt obiecte plasate cu un scop bine definit pe o orbita in jurul unei planete. De la lansarea primului satelit arificial in 1957, mii de astfel de “luni create de om” au fost trimise pe orbita Pamantului. In zilele noastre, ei joaca un rol important in industria comunicatiilor , in strategia militara si in studiile stiintifice ale Terrei si Universului. 58754ool51edu1g
II Scurta istorie
Cativa dintre primii sateliti au fost proiectati pentru a opera in mod pasiv. In loc sa transmita activ semnale radio, ei serveau doar la a reflecta semnale care erau directionate spre ei de catre statiile de pe sol. Semnalele erau reflectate in toate directiile ,astfel incat sa poata fi receptionate de catre statiile din toata lumea.
In zilele noastre, satelitii folosesc in mod exclusiv sisteme de operare active, in care fiecare din ei poarta propriul echipament transmisie-receptie. Sute de sateliti de comunicatii sunt in prezent pe orbita. Ei primesc semnale de pe o statie de pe sol, le amplifica, apoi le retransmit pe o frecventa diferita la alte statii. Satelitii folosesc o gama de frecvente masurate in hertzi, mai precis benzi de frecventa de aproximativ 6 GHz.
Primul satelit activ, Score, lansat in 1958 de catre Statle Unite, era echipat cu un aparat de inregistrare a mesajelor primite in timpul trecerii pe deasupra unei statii de transmisie. Acestea erau retransmise cand satelitul se afla deasupra statiei de receptie. Telstar1, lansat de Compania Americana de Telefon si Telegraf in 1962, oferea transmisie tv directa intre SUA, Europa si Japonia, si putea de asemenea asigura redarea catorva sute de statii radio. od754o8551eddu
Alt satelit, Echo 1, lansat de catre SUA in 1960, era construit dintr-un balon de plastic aluminizat cu diametrul de 30m. In 1964 a fost lansat Echo 2, care avea un diametru de 41m. Capacitatea acestor sisteme era limitata de necesitatea transmitatorilor puternici si antenelor mari de pe sol.
III Tipuri si componente ale satelitilor artificiali
Inginerii au proiectat multe tipuri de sateliti, fiecare realizat pentru a servi unui anumit scop sau misiune.
De exemplu, telecomunicatiile si industria teleradiodifuziunii folosesc satelitii de comunicatii pentru a transporta undele radio, tv si semnalele telefonice pe distante mari fara a fi necesare cabluri sau relee de microunde. Satelitii pentru navigatii arata locatia obiectelor de pe Terra, in timp ce satelitii meteorologici ajuta la realizarea buletinelor meteo. Guvernul SUA foloseste sateliti de supraveghere pentru a monitoriza activitatile militare. Satelitii stiintifici servesc ca platforme cu baza in spatiu pentru observarea Pamantului, Lunii si altor planete, comete, galaxii, oferind o gama variata de aplicatii.

Sateliti de comunicatii
Majoritatea primilor sateliti includeau un oarecare echipament de comunicatie. NASA a lansat primii sateliti de telefonie si televiziune, AT&T’s Telastar 1, in 1962.Departamentul de Aparare al SUA a lansat Syncom 3 in 1964. Acesta a fost primul satelit care a avut o orbita geostationara. Din 1957 au fost lansati peste 300 sateliti de comunicatii.Cei din prezent ofera servicii de comunicare audio-video si de transmitere a datelor.
Satelitii de navigare
Satelitii de navigare ajuta la pozitionarea navelor si chiar a automobilelor echipate cu receptori radio speciali. Un asemenea satelit emite continuu semnale radio catre Pamant, care contin informatii pe care un receptor radio de la sol le converteste in informatii despre pozitia satelitului. Receptorul analizeaza mai departe semnalul pentru a afla directia si viteza satelitului.
Marina SUA a lansat primul satelit de navigare, Transit 1 B, in 1960. Air Force-ul american opereaza cu un sistem numit NAVSTAR GPS (Global Positioning System) care consta intr-un ansamblu de 24 de sateliti. In functie de receptor si metoda folosita GPS poate furniza informatii despre pozitionare cu o acuratete de la 100 m la mai putin de 1 cm.
Sateliti meteorologici
Satelitii meteorologici poarta camere video si alte instrumente indreptate catre atmosfera terestra. Acestia pot furniza avertismente in legatura cu instabilitatea vremii si contribuie foarte mult la prognoza meteorologica. NASA a lansat primul satelit TIROS 1, in 1960, care transmitea aproximativ 23000 de fotografii ale Terrei si ale atmosferei. Administrartia Nationala a Oceanelor si Atmosferei (NOAA) opereaza cu trei sateliti care colecteaza date pentru prognoza vremii pe termen lung. Acesti trei sateliti nu au o orbita geostationara; mai degraba, orbitele ii duc pe deasupra polilor la o altitudine relativ redusa.
Sateliti militari
Multi dintre satelitii militari sunt similari celor comerciali, dar ei transmit date codificate pe care numai un receptor special le poate descifra. Satelitii de urmarire fotografiaza la fel ca si ceilalti sateliti dar camerele acestora au o rezolutie mai mare.
Armata SUA opereaza cu o varietate de sisteme de sateliti. Sistemul de Aparare prin Sateliti de Comunicatie este alcatuit din cinci aeronave in orbita geostationara care transmit date audio si video intre locatiile militare.
Satelitii stiintifici
Satelitii care orbiteaza in jurul Pamantului pot furniza date privind harta Terrei, marimea si forma sa si pot studia dinamica oceanelor si a atmosferei. Savantii utilizeaza de asemenea satelitii pentru a cerceta Soarele, Luna, alte planete, comete, stele si galaxii. Telescopul spatial Hubble este un observator general lansat in 1990. Unii sateliti stiintifici orbiteaza in jurul altor corpuri ceresti decat Pamantul.
Celulele de energie solara montate pe panouri mari, atasate satelitului furnizeaza energie pentru receptie si transmitere.
SERVICII
Satelitii comerciali furnizeaza o gama larga de servicii.Programele de televiziune sunt transmise international, oferind astfel sanse fenomenului "globalzarea satelor"("global village." ).Acestia transmit de asemeni semnale catre sistemele de televiziune prin cablu sau catre antenele "farfurie".Satelitii Intelsat poarta acum peste 100 000 de circuite telefonice,un numar din ce in ce mai mare fiind transmisii digitale.
Organizatia International a Satelitilor Mobili(INMARSAT), fondata in 1979 este o retea mobila de telecomunicatii , ce ofera transmisii digitale ale datelor, telefonie si fax, diferite servicii intre nave maritime, facilitati ~offshore~ in toata lumea.In prezent isi extinde proprietatile pentru a oferi transmisii fax sau voice avioanelor pe rute internationale.

[gessle]

PROGRESE TEHNICE RECENTE
Sistemele satelitilor de comunicatii au intrat intr-o perioada de tranzitie ~from point-to-point high-capacity trunk communications between large, costly ground terminals to multipoint-to-multipoint communications between small, low-cost stations.~.Dezvoltarea metodelor de acces multiplu a facilitat aceatat tranzitie.Cu TDMA, fiecarei statii de pe sol ii este transmis un timp slot pe acelasi canal utilizat in comunicatii; toate celelalte statii monitorizeaza aceste slot-uri si selecteaza directia de comunicatii spre acestia.Amplificand o singura cale de frecventa in ~repeater~ fiecarui satelit, TDMA asigura cea mai eficienta cale de utilizare a surplusului de enrgie al unui satelit.
O tehnica numita refolosirea ~(reuse)~ frecventei permite satelitului sa comunice cu un numar mare de statii de pe sol folosind aceeasi frecventa, transmitand unde inguste catre fiecare dintre acestea.Latimea undelor poate fi modificata pentru a acoperi arii mari ca SUA sau mici ca aprox. 6 judete ale Romaniei.Doua statii amplasate destul de departe una de alta pot primi diferite mesaje pe aceeasi frecventa.Antenele satelitilor au fost create special pentru a transmite mai multe unde in directii diferite, folosind acelasi emitator.
O metoda pentru interconectarea mai multor statii de pe sol, situate la distante foarte mari una fata de alta, a fost demonstrata in 1993, odata cu lansarea de catre NASA a satelitului ACTS (~Advanced Communications Technology Satellite~).Acesta foloseste tehnologia ~hopping spot beam~ pentru a combina avantajele reutilizarii frecventei, ale ~spot beams~ si ale TDMA. Concentrand energia transmiterii semnalui satelitului, ACTS poate folosi statiile de pe sol care au antene mai mici, reducand astfel cerintele de energie.
Conceptul de comunicatii ~multiple spot beam~ a fost demonstrat cu succes in 1991 odata cu lansarea Italsat, construit de catre Consiliul de Cercetari Italian.
De asemeni se pot folosi si raze laser, dar acestea au o rata de transmisie limitata deoarece ele sunt aborbite si imprastiate in atmosfera. Aparetele laser ce opereaza cu lungimile de unda albastre-verzi, ce pot patrunde in apa, sunt folosite pentru comunicatiile intre sateliti si submarine.
Ultima descoperire in domeniu este folosirea retelelor de sateliti mici ce urmeaza o orbita joasa (2000km sau chiar mai putin) pentru a oferi comunicatie telefonica la nivel global.Telefoanele speciale care comunica prin acesti sateliti permit utilizatorilor sa acceseze in mod regulat reteaua si sa efectueze convorbiri din orice loc de pe glob.
LANSAREA SATELITILOR
Plasarea satelitilor pe orbita necesita o cantitate colosala de energie, ce trebuie sa vina de la un vehicul sau dispozitiv de lansare.Satelitul trebuie sa ajunga la altitudinea de cel putin 200 km si la o viteza de peste 29 000 km/h (8km/s) pentru a putea fi pozitonat cu succes pe orbita.Acesta primeste aceasta combinatie de energie potentiala(in functie de altitudine) si de energie cinetica (in functie de viteza) de la arderea unor combustibili chimici.
Primul nivel al rachetei consta in motor, care furnizeaza o cantitate uriasa de energie. Acest nivel ridica de pe locul de lansare in prima parte a zborului intregul vehicul de lansare, toata cantitatea de combustibil, corpul rachetei si satelitul.Dupa ce motoarele folosesc tot combustibilul, primul nivel se separa de restul vehicului si cade pe Pamant.In acest moment intra in functiune al doilea nivel, care furnizeaza energia necesara pentru a ridica satelitul pe orbita.In cele din urma si acest nivel se desprinde de restul vehiculului.
Continuarea procesului de lansare este diferita in functie de misiunea satelitului.De exemplu daca acesta trebuie sa urmeze o orbita geostationara, care poate fi atinsa numai la o distanata de aproximativ 35 000 km de Pamant, un al treilea nivel al rachetei furnizeaza energia necesara pentru a pozitiona satelitul pe orbita sa finala.Dupa aceasta, un alt un alt motor cu reactie intra in functiune si ofera satelitului o orbita circulara.Fiecare ardere la motorul cu reactie are loc la un moment precis si dureaza atat timp cat satelitul ocupa pozitia potrivita in spatiu.
In 1990 Statele Unite au inceput sa lanseze cativa sateliti de pe aeronave ce zburau la altitudini mari.Aceata metoda inca necesita puterea motorului cu reactie al vehiculului de lansare, deoarece acesta nu poate depasi modulul fortei de frecare cu partea densa a atmosferei de la altitudini joase, folosind mai putin combustibil.Oricum, marimea rachetei este limitata de marimea si forta aeronavei, astfel putand fi lansati doar satelitii mici.
O alta metoda folosita este aceea de a lansa satelitii de pe nava-mama(space-shuttle).Acesta poate transporta satelitii mari, si deoarece este deja pe orbita la lansarea acestuia, astronautii pot verifica daca satelitul a "supravetuit" rigorilor lansarii.Ea poate aduce de asemeni satelitii pe Pamant pentru a-i repara.




OPERATIUNI IN SPATIU
Deoarece satelitii trebuie sa reziste lansarii si trebuie sa opereze in mediul aspru al spatiului, ei necesiata o tehnologie unica si durabila.Ei trebuie sa-si transporte sursa de putere deoarece nu o pot primi de pe Pamant.Satelitii trebuie sa ramana pozitionati pe aceeasi directie sau orientare pentru a-si indeplini misinea.Temperatura lor trebuie sa fie constanta intre patrea in care bate Soarele si cea in care este frig.Ei trebuie sa reziste la radiatii sau coliziunii cu micrometeorii.Majoritatea satelitilor au montate computere care ajuta la efectuarea operatiilor si la indeplinirea misiunii.

[gessle]

1)PUTEREA
Un satelit isi produce puterea necesara pe toata durata misiunii, care poate fi extinsa la 10 ani sau chiar mai mult.Cea mai folosita sursa este o combinatie a fotocelulelor cu reincarcarea bateriilor. Panourile cu fotocelulele trebuie sa fie foarte mari pentru a produce puterea de care are nevoie satelitul.De exemplu, panourile telescopului spatial Hubble se de aproximativ 290 m2 si furnizeaza cam 5 500 watt, in timp ce un alt satelit, Global Positioning System(GPS) cu o suprafata de 4,6m2 furnizeaza 700 watt.Panourile arata ca niste aripi care se deprind de pe satelit in momentul in care ajunge pe orbita finala.Bateriile ofera putere inainte de a se descide panourile sau atunci cand razele solare nu ajung la ele.
2)ORIENTAREA
Orientarea unui satelit este directia pe care o are fiecare componenta. Acesta isi mentine panourile solare tot timpul spre Soare.In plus, antenele satelitului si senzorii sunt mereu orientati spre Pamant sau spre alte obiecte.De exemplu, satelitii meteorologici sau de comunicatii au antenele si camerele orientate spre Pamant, in timp ce telescoapele spatiale sunt directionate spre obiectele astronomice pe care oamenii de stiinta vor sa le studieze.Una din metodele folosite pentru orientare este folosirea unor mici motoare cu reactie, a unor roti care rotesc satrelitul si a unor magneti ce interactioneaza campul magnetic al Pamantului ce ajuta la orientarea corecta a satelitului. Motoarele cu reactie pot face modificari mari intr-un timp scurt, dar nu sunt cea mai buna solutie cand stabilitatea intoarcerii este critica. De asemeni acestea necesiata combustibil, si astfel durata de viata a unui satelit depinde de limita de combustibil a motoarelor.
Roata satelitului joaca rolul unui giroscop.Miscarea de rotatie a acesteia face satelitul sa stea pe o singura directie, iar miscarea rotii il va face sa se intoarca.Roata precum si magnetii sunt mai inceti, dar sunt excelenti pentru stabilitatea pe care o confera, precum si pentru ca necesita doar o sursa electrica de energie.
3)DIFUZAREA CALDURII
De vreme ce orbiteaza in jurul Pamantului, satelitul intalneste zone cu caldura intensa si zone cu o temperatura scazuta, deoarece alterneaza momentele in care este cu fata spre Soare si cele in care se ascunde de acesta. Echipamentul electronic de pe satelit creaza de asemeni caldura care poate cauza o avarie. Pe Pamant radiatiile de caldura pot fi transportate. In schimb, in spatiu unde nu exista aer care sa treaca pe deasupra satelitului si sa transfere caldura prin convectie si cum nu exista un alt corp caruia acesta sa-i poata ceda caldura, el trebuie sa-si controleze caldura.
Deseori satelitii folosesc radiatoare in forma de panouri ~louvered~, incluzand si panourile care se inchid si se deschid pentru a controla cantitatea de caldura.Pentru a preveni incalzirea pronuntata de Soare a unor puncte, satelitul se poate roti astfel incat caldura sa se imprastie pe toata suprafata.
4)RADIATIILE COSMICE SI PROTECTIA DE MICROMETEORITI
Satelitii trebuie sa suporte efectele radiatiilor si , mereu, loviturile micrometroritilor, in special in timpul misiunilor de durata.Atmosfera Pamantului blocheaza majoritatea radiatiilor cosmice care afecteaza microprocesoarelor computerelor de pe sol.Orice satelit, de asemeni, trebuie sa-si protejeze computerele.Radiatiile din spatiu fac unele materiale se devina fragile, si astfel unele portiuni ale satelitului se pot strica mai usor dupa o expunere indelungata. Panourile solare produc din ce in ce mai putine energie din cauza efectelor radiatiilor si a impactului cu micrometeoritii.


ORBITELE SATELITILOR
Trasaturile definitorii ale orbitei sunt forma, altitudinea si unghiul care il face cu Ecuatorul Pamantului. Acestea sunt alese pentru a servi cat mai bine misiunii satelitului. Majoritatea sunt circulare dar sunt unii sateliti care au orbite eliptice. Altitudinea unei orbitei determina timpul necesar satelitului sa executa o miscare de revolutie in jurul Terrei si proportia in care planeta este vizibila satelitului in acel moment. Satelitii trec peste diferite nivele ale latitudinii Pamantului in functie de unghiul orbitei lor luand ca sistem de referinta Ecuatorul. In plus, majoritatea se misca in sens invers aclor de ceasornic , privind de pe Polul Nord.
A. Orbita geostationara ecuatoriala(GEO)
Satelitii care au o orbita geostationara ecuatoriala, orbiteaza in jurul Pamantului de-a lungul Ecuatorului, la o altitudine specifica, in acelasi timp in care Terra efectueaza o rotatie completa. Ca rezultat, acestia stau deasupra unei regiuni mereu. Altitudinea orbitei de 5,6 ori mai mare decat circumferinta Ecuatorului, adica de aproximativ 35 800km. Satelitii care transmit emisiuni televizate, in direct, au o astfel de orbita.Cu toate acestea doar cativa sateliti pot furniza semnal pe toata suprafata Terrei. De asemenea, in supravegherea militara sau meteorologica se folosesc sateliti cu o orbita geostationara ecuatoriala.
B. Orbita joasa a Terrei(LEO)
Un satelit cu o orbita joasa se poate intalni la o altitudine de 2 000km sau mai putin. Aproape orice satelit intra pe acesta orbita dupa ce este lansat. In cazul in care misiunea necesita o alta orbita, acesta se deplaseaza cu ajutorul rachetelor. Orbita de altitudine mica minimizeaza cantitatea de combustibil necesara. De asemenea el poate furniza imagini de supraveghere mai clare, evitandu-se centurile de radiatii Van Allen. Are nevoie de semnale mai salbe pentru a putea comunica cu Pamantul, care ajung mai repede la destinatie, oferindu-le o proprietate destul de importanta in transmiterea datelor.
C. Orbita medie a Terrei(MEO)
Satelitii ce utilizeaza acesata orbita se intalnesc la altitudinea de aproximativ 10 000km si combina avantajele orbitelor LEO si GEO. Orbita medie este folosita in general pentru satelitii de navigatie si comunicatii.
D.Orbita polara
Satelitii cu orbite polare orbiteaza Pamantul la unghiuri de 90* fata de Ecuator si fata de poli. Acestea se pot intalni la orice altitudine, dar cei mai multi sateliti folosesc si orbita LEO. Doi sateliti apartinand Administreatiei Nationala a Oceanelor si a Atmosferei furnizeaza informatii despre vreme pentru toate zonele Globului la fiecare 6 ore. De asemenea, acestia realizeaza harti ale nivelului de ozon ale atmosferei, incluzand si zonele de deasupra polilor. LANDSAT este un satelit apartinand Guvernului SUA care opereaza pe o orbita polara. Oamenii de stiintra il utilizeaza pentru a studia diferite fenomene ale agiculturii, cum ar fi defrisarile forestiere.

[gessle]

E. Orbita ~de sincron solara~~Sun-Synchronous~
Un satelit cu o astfel de orbita trece pe deasupra unui punct al Pamantului in acelasi moment in care Soarele este in aceasi pozitie pe cer. Acesta are o orbita retrogarda (in sensul acelor de ceasornic in jurul Terrei), la un unghi de aproximativ 98* fata de Ecuator. Aceasta orbita este utila pentru satelitii care fotografiaza Pamantul, deoarece Soarele va fi mereu la acelasi unghi fata de locul fixat pe sol.
Cateva dintre cele mai mari luni ale sistemului solar sunt la fel de mari cat cele mai mici planete:
Pe primul rand : Terra, Marte, Mercur si Luna Pamantului.
Al 2-lea rand: Io si Europa: satelitii lui Jupiter
Al 3-lea rand: Ganymede si Callisto: satelitii lui Jupiter
Al 4-lea rand: Venus si satelitul
lui Saturn, Titan.
Satelitii au revolutionat comunicatiile, facand legaturile telefonice si transmisiunile „in direct” ceva obisnuit.Un satelit primeste un semnalul(scria: microwave signal) de la o statie emitatoare de pe Pamant (uplink) care amplifica si retransmite semnalul spre o statie de receptie, la o frecventa diferita (downlink). Un satelit de comunicatii este pe orbita ...(geosynchronous ), adica el se roteste cu aceesi viteza cu care se roteste Pamantul in jurul axei sale. Astfel satelitul ramane relativ in aceeasi pozitie si nu va pierde legatura cu statia de receptie.Echo si Echo II au fost primii sateliti de comunicatii lansati de SUA in anii 1960. Acestia au pregatit drumul pentru construirea altor sateliti de comunicatii, mult mai sofisticati.
Telstar a fost unul dintre primii sateliti activi pentru comunicatii, lansat pe orbita de catre SUA in 1962. A transmis primele emisuni de televiziune „in direct” intre SUA si Europa. De asemeni a transmis si convorbiri telefonice.Satelitul de comunicatii Syncom 4 a fost lansat de pe Discovery. Satelitii moderni primesc, amplifica si retransmit informatiile inapoi spre Pamant, spre statiile de televiziune, telefax, telefon sau radio.Syncom 4 urmeaza o orbita (geosynchronous), ceea ce inseamna ca are aceeasi viteza cu Pamantul, ramanand in pozitie fixa deasupra Pamantului. Acest tip de orbita ofera posibilitatea de a mentine legaturile neintrerupte intre statiile de pe Pamant.Operatiile facute de satelitii de comunicatii sunt monitorizate din camere de control, cum este cea din imaginea alaturata, de unde pot fi facute mici modificari pentru a se putea pozitiona pe orbita, si astfel comunicatiile pot fi intotdeauna verificate. Daca apar probleme tehnicienii le pot rezelva sau pot transfera comunicatiile la un alt satelit.Cele mai multe statii de meteorologie folosesc informatiile furnizate de sateliti.Imagini cum este aceasta arata modul in care evolueaza vremea.Aceata este in permananta monitorizata si fotografiata de catre satelitii din spatiu.Dupa prelucrarea imaginilor, meteorologii pot determina temperatura, presiunea sau viteza vantului.Meteorologii utilizeaza informatii primite de la sateliti, cum ar fi GOES.Acesta ia date despre atmosfera si oceane. O camera din dotarea sa supravegheaza mereu Pamantul. In imagine, satelitul GOES-C este pus intr-o capsula pentru a putea fi transportat in spatiu.Un numar de 24 de sateliti GPS orbiteaza Pamantul oferind date utile atat armatei, cat si unor orase importante. Fotocelulele ofera energia necesara satelitului.Lansarea pe orbita a unui satelit GPS cu ajutorul rachetei Delta.

===va urma===

[gessle]

Sistemul solar, Planetele si satelitii lor, Planete telurice, Planetele indepartate


Universul
Universul reprezinta totalitatea de energie si materie, inclusiv Pamantul, galaxiile si continutul intergalactic.
Soarele 28834vgf78gni6y
Datorita faptului ca se afla atat de aproape, Soarele 28834vgf78gni6y este steaua cea mai bine cunoscuta.

Astronomii disting chiar detaliile de la suprafata sa ( cele mai mici au o intindere de 150 km ). In comparatie cu Pamantul Soarele 28834vgf78gni6y este gigantic, volumul sau ar putea cuprinde 1 300 000 de planete ca a noastra, iar de alungul diametrului sau s-ar putea alinia la 109. Soarele 28834vgf78gni6y
este o imensa sfera de gaz foarte cald a carui masa o depaseste de gn834v8278gnni
300 000 de ori pe cea a Pamantului. La suprafata forta gravitationala
este de aproximativ 28 de ori mai puternica de cat cea de pe Pamant,
totusi Soarele 28834vgf78gni6y nu e decat o stea foarte obisnuita. Pentru astronomi, este
o adevarata sansa sa poata studia o stea atat de banala, tot ceea ce afla prin studierea Soarelui ii ajuta sa inteleaga mai bine si celelalte stele.

Fotosfera

Lumina orbitoare a Soarelui provine de la un invelis de grosime mai mica de 300 km, fotosfera. Aceasta este cea care da impresia ca Soarele 28834vgf78gni6y are o margine bine delimitata, temperatura sa este de aproximativ 6000 grade C. Vazuta prin telescop ea se prezinta ca o retea de celule mici stralucitoare, sau granule, eflate intr-o permanenta miscare. Ficare granula este o bula de gaz de marimea unei tari ca Franta, ea apare se transforma si dispare in aproximativ 10 minute.


Planetele si satelitii lor
Cele 9 planete principale ale sistemului solar se invartesc in jurul Soarelui in sensul acelor de ceasornic , la distante cuprinse intre minimum 45.9 milioane de km in cazul planetei Mercur si maximum 7.4 miliarde de km in cazul planetei Pluto . Planetele telurice sunt cele mai apropiate de Soare . Planetele gigant se afla mai departe iar si mai departe , planetele indepartate .
Mercur , Venus , Pamant si Marte , cele patru planete situate cel mai aproape de Soare sunt planetele telurice : ele sunt alcatuite din roci destul de dense . Suprafata lor - numita crusta sau scoarta – este solida . Ele sunt de talie mijlocie : diametrul lor este pana la 5000 km in cazul celei mai mici (Mercur) si sub 13000 in cazul celei mai mari (Pamantul) . Aceste planete au evoluat mult de cand s-au format . Ele au pierdut invelisul initial de gaz usor , iar atmosfera lor actuala provine de la gazul din interiorul acestor planete . Relieful lor s-a modificat pe parcursul timpului .
Planetele gigant , situate dincolo de Marte , Jupiter si Saturn sunt mai voluminoase decat planetele telurice . Ele reprezinta adevarte planete gigant . Diametrul lui Jupiter este de aproape 11 ori mai mare decat cel al Pamantului ; cel al lui Saturn de 9 ori mai mare . Dar densitatea lor este mult mai mica : aceste planete sunt in esenta sfere de gaz . Aceste planete nu au o suprafata solida ci doar un nucleu de roci si gheata . Ele au evoluat putin de cand s-au format si si-au pastrat invelisul initial : o atmosfera densa pe baza de hidrogen si heliu ( doua gaze usoare ) . Au o miscare rapida de rotatie ( in 10 pana la 16 h ) si sunt inconjurate de inele de materie .
Dupa Jupiter si Saturn urmeaza cele trei planete care sunt cel mai departe de Soare : Uranus , Neptun , si Pluto . Uranus si Neptun nu sunt atat de mari ca Jupiter . Ele sunt formate in principal din gaze usoare si sunt inconjurate de inele . Se crede ca interiroul lor contine o cantitate insemnata de gheata . Pluto , cea mai indepartata este un caz aparte : ea se aseamana planetelor telurice prin dimensiunea ei mica (un diametru de 2300 km ) si planetelor mari prin densitate scazuta . Cu exceptia lui Mercur si a lui Venus , principalele planete ale sistemului solar au unul sau mai multi sateliti . Astazi se cunosc in total 61 . Dintre acestia 27 au fost descoperiti datorita fotografiilor realizate de sondele spatiale . In functie de dimensiune satelitii pot fi clasificati in trei categorii . Cei mai mari sunt Luna , cei patru sateliti ai lui Jupiter ( Io , Europa , Ganimede si Calisto ) , satelitul cel mai mare al lui Saturn (Titan) si principalul satelit al lui Neptun (Triton) . Ei au un diametru de peste 3000 de km . Unii ca Luna si Calisto sunt formati din roci ; altii dintr-un amestec de gheata si roci . Satelitii de dimensiuni mijlocii au un diametru intre 200 si 1600 km . Ei se afla in jurul planetelor Saturn , Uranus , Neptun si Pluto . Majoritatea sunt formati dintr-un amestec de gheata si roci . In sfarsit minisatelitii , cu forma neregulata si o marime mai mica de 200 km ( cei mai mici chiar de cativa km ) , constituie a treia categorie . Cei mai cunoscuti sunt cei doi sateliti ai planetei Marte : Phobos si Deimos

[gessle]

Planete telurice
Chiar daca la prima vedere cele 4 planete telurice ( Mercur , Venus , Pamantul si Marte ) sunt diferite , ele se aseamana prin dimensiuni si structura . Inca de la inceputul anilor ’60 , sondele spatiale au fost trimise spre Venus si Marte pentru a le studia .
Terra
Pamantul se afla la aproximativ 150 de milioane de km de Soare . El efectueaza miscarea de revolutie in aproape 365.25 zile , iar cea de rotatie in jurul propriei sale axe in 23h 56min 4sec . Aceasta este cea mai voluminoasa dintre cele patru planete telurice : ea are un diametru putin mai mare de 12700 km . In jurul Pamantului se afla aer , un amestec de gaz continand 78% azot si 21% oxigen . Specificul Pamantului consta in faptul ca este singura planeta pe care apa poate ramane lichida , favorizand astfel aparitia si dezvoltarea vietii . Aceasta apa , care erodeaza treptat rocile contribuie si la modificarea reliefului pe suprafata terestra. Temperatura cea mai ridicata pe Pamant este de +58 grade in Libia , iar cea mai scazuta de –89.9 grade in Antarctica . Pamantul are un singur satelit: Luna.
Luna

• Diametrul este de 3476 km
• Masa de 81,3 ori mai mica decat a Pamantului
• Volumul de 50 ori mai mic decat al Pamantului
• Departarea fata de Pamant este de 356400 km la pigeu si 406700 km la apogeu
• Densitatea: 3,34 g/cm3
• Atmosfera este practic absenta
• Temperatura circa 150 grade C pe partea insorita si 1380 pe partea umbrita
• Perioada de revolutie (in jurul Pamantului) este egala cu perioa-da de rotatie (in jurul axei sale) ca urmare are indepartata me-reu aceasi emisfera catre Pamant.
• Aselenizarea primilor pamanteni a avut loc la 21 iulie 1969
• Regiunile plate mai intense poarta numele de “mari” si “oceane” (Marea Linistei, Oceanul Furtunilor) si sunt delimitate de lanturi muntoase cu denumiri similare celor de pe Pamant (Alpi, Caucaz, Carpati).

Mercur
Mercur se afla la 58 milioane de km de Soare si face inconjurul acestuia in 88 de zile . Cum aceasta planeta este situata aproape de Soare si se invarteste lent in jurul propriei sale axe ziua este foarte cald (pana la 400 de grade) , iar noaptea foarte frig . Aceasta este cea mai mica dintre planetele telurice ( 4880 km in diametru ) . Mercur este practic lipsit de atmosfera pentru ca la fel ca Luna nu este suficient de greu pentru a retine un invelis de gaz . Absenta atmosferei a facut ca , pe parcursul a miliarde de ani , sa fie lovit de mici corpuri care circulau in spatiu . Mercur nu are nici un satelit cunoscut .
Venus

Situata la 108 milioane km de Soare , Venus isi parcurge orbita in 225 de zile . Rotatia in jurul propriei sale axe este foarte lenta , dureaza 243 de zile si are loc de la est la vest , in sens invers fata de rotatia celorlalte planete . Cu un diametru de 12100 km Venus este cu foarte putin mai mica decat Pamantul , dar atmosfera sa este foarte diferita : in principal aceasta este compusa din 96% gaz carbonic si 3.5% azot . Este inconjurata de un val gros de nori repartizati in 3 straturi situate la o altitudine intre 50 si 70 km . Unii dintre acestia provoaca ploi de acid sulfuric , o substanta chimica foarte periculoasa . Pe Venus temperatura este foarte ridicata . De fapt , gazul carbonic acumulat in atmosfera actioneaza sub efectul razelor Soarelui ca geamurile unei sere : temperatura la sol ajunge pana la 460 grade . Suprafata lui Venus este plina de platouri vulcanice . Se pare ca multi vulcani sunt inca activi . La fel ca Mercur , Venus nu are sateliti .

Marte
Planeta Marte este situata la aproximativ 228 milioane km de Soare . Ea inconjoara Soarele 28834vgf78gni6y in 687 de zile si se invarteste in jurul propriei sale axe in 24 h 37 min . Diametrul sau (6800 km) reprezinta putin mai mult decat jumatate din diametrul Pamantului . Din cauza slabei ponderabilitati ( o treime din cea a Pamantului ) ea nu a mai putut retine decat un invelis atmosferic neinsemnat . Acesta contine 95.6% gaz carbonic , 2.7% azot , 1.6% argon si urme de oxigen . Fiind mai departe de Soare decat Pamantul , Marte este o planeta mai rece : temperatura la sol scade in mod curent la –50 grade si nu depaseste niciodata 20 de grade . La fel ca Venus Marte pastreaza urmele unei intense activitati vulcanice : aici pot fi observati cei mai mari vulcani ai sistemului solar , cu o inaltime de peste 20 km . Suprafata desertica si stancoasa prezinta o frumoasa culoare rosiatica . De fapt rocile contin un oxid de fier care le da o culoare oarecum asemanatoare cu cea a ruginei . Uneori au loc furtuni violente care ridica nori de praf . In jurul lui Marte se invartesc doi sateliti de dimensiuni mici : Phobos si Deimos .

[gessle]

Planetele gigant
Dincolo de Marte se afla doua planete gigant : Jupiter si Saturn . Usor vizibile si cu ochiul liber , ele au fost urmarite inca din antichitate . Cele mai concrete informatii in privinta lor au fost furnizate de sondele americane Voyager care le-au survolat intre 1979-1981 . Spre deosebire de Pamant , Jupiter si Saturn nu au o suprafata solida : aceste doua planete sunt doua imense sfere de gaz .
Jupiter
Jupiter este cea mai mare dinte toate planetele sistemului solar : are un diametru de 11 ori mai mare decat cel al Pamantului , o masa de 318 ori mai mare si un volum de 1300 de ori mai mare . Jupiter se afla la 778 milioane km de Soare . Acest gigant este inconjurat de o atmosfera densa pe baza de hidrogen si heliu , in care circula nori formati tot din gaze solidificate sau lichefiate : in special metan si amoniac . Cum el se invarteste foarte repede in jurul propriei sale axe ( mai putin de 10 h ) acesti nori se intind la ecuator si il acopera ca niste brauri . Norii aflati la exteior au aspect stralucitor , ceilalti , in schimb , sunt intunecati . Aceste formatiuni noroase sunt foarte turbulente : s-au observat turbioane enorme , care se modifica mai mult sau mai putin rapid . Unele dintre ele formeaza o imensa pata rosie , care i-a intrigat mult timp pe astronomi : este un uragan permanent , de patru ori mai mare decat Pamantul . Nivelul superior al norilor este foarte rece ( -148 grade ) , dar cu cat se coboara spre interiorul planetei , temperatura si presiunea cresc . In centrul lui Jupiter , temperatura atinge 30000 grade iar presiunea de 100 de milioane de ori mai mare decat la suprafata Pamantului . Jupiter are 16 sateliti cunoscuti . Patru dintre acestia sunt sateliti mari , cu o talie comparabila cu cea a lunii : Io , Europa , Ganimede si Callisto . Ceilalti sunt sateliti , cu un diametru de cateva zeci de kilometri . Sondele americane Voyager au produs o adevarata surpriza dezvaluind faptul ca pe Io , unul din cei patru sateliti principali ai lui Jupiter , exista numerosi vulcani activi , chiar daca suprafata sa este inghetata . Atrasa , pe de-o parte de planeta gigant Jupiter si , pe de alta de trei sateliti mari ai acestei planete materia situata in interiorul satelitului Io este in permanenta deformata si incalzita . Ea tasneste periodic la suprafata prin niste vulcani mari , cum este vulcanul Pele . Uneori lava de sulf este aruncata cu peste 3000 km/h la o inaltime mai mare de 200 km.

Inelele lui Jupiter
Sunt mai putin spectaculoase decat cele ale lui Saturn . Inelul principal are marginea exterioara la aproximativ 57000 kmde cei mai inalti nori ai atmosferei . Cu o inaltime de aproximativ 6000 km , el se prelungeste spre planeta intr-un halo difuz si , in partea opusa printr-un inel exterior mare
Saturn
Alt gigant , Saturn , are un diametru de 9,5 ori mai mare decat cel al Pamantului , de 95 de ori masa acestuia si de 750 de ori volumul lui . Saturn este situat la 1,4 miliarde de kilometri de Soare . La fel ca Jupiter , acesta este o sfera gazoasa care se invirteste foarte repede in jurul propriei sale axe ( in putin mai mult de 10 ore ) . Dar Saturn este mai putin des deoarece contine mai mult hidrogen : Saturn ar putea sa pluteasca pe apa ! Norii care il inconjoara sunt animati de miscari foarte violente : adevarate cicloane . La fel ca Jupiter , Saturn are o sursa de caldura interna : el emite aproape de trei ori mai multa enrgie decat cea primita de la Soare . In jurul lui Saturn s-au descoperit 18 sateliti , printre care unul gigantic numit Titan , mai mare decat planeta Mercur .
Inelele lui Saturn
Marea particularitate a lui Saturn consta in sistemul de inele care il inconjoara ; acesta este atat de amplu incat poate fi perceput chiar si cu o luneta de amatori . Galileo Galilei il intrezareste inca din 1612 , dar abia olandezul Huygens va fi cel care va intelege pentru prima oara fenomenul , in 1659 . De pe Pamant nu s-u descoperit decat sase inele , dar fotografiile realizate de sonda Voyajer au demonstrat ca ele sunt de ordinul miilor . Ele formeaza in jurul lui Saturn , in planul ecuatorului sau , un fel de disc imens , cu diametrul de 300000 km , dar cu o grosime de numai un kilometru . Dupa pozitia lui Saturn in functie de pamint si de soare , noi vedem aceste inele mai mult sau mai putin inclinate . Atunci cand ele apar pe muchie sunt atat de subtiri incit nu le mai vedem . Aceste inele sunt alcatuite din blocuri de gheata si pulberi care seinvirt in jurul planetei ca niste sateliti mici .

[gessle]

Planetele indepartate
Dincolo de planetele gigant au fost descoperite alte planete de mari dimensiuni : Uranus si Neptun . Foarte indepartate , aceste planete sunt greu de studiat de pe Pamant . Ele sunt cunoscute mai bine de cand au fost survolate de sonda americana Voyajer 2 : Uranus in 1986 , Neptun in 1989 . In privinta lui Pluto , de acesta nu s-a apropiat nici o sonda spatiala , raminind astfel destul de misterioasa.
Uranus

In 1781 , Uranus a fost observat prin telescop din intamplare de catre astronomul englez William Herschel , care a crezot la inceput ca este o cometa . El are de 4 ori masa pamintului si de 15 ori masa acestuia . Se afla la 2,8 miliarde de km de soare . Mai mic si mai dens decat Jupiter si Saturn , Uranus este inconjurat la fel ca acestia de o atmosfera densa , pe baza de hidrogen si heliu . Insa atmosfera lui contine si un gaz care ii da o frumoasa culoare albastra : metan . Uranus este un adevarat ghetar : temperatura lui coboara sub –200 grade . Se crede ca nu contine hidrogen lichid metalic ci un nucleu de roci acoperit de un invelis dens de gheata . El este inconjurat de 10 inele de pulberi intunecate , care se desfasoara la o distanta intre 42000 si 51000 km de centrul planetei . In jurul lui Uranus au fost reperati 15 sateiti : cei mai mari , in numar de 5 au fost observati de pe Pamant , ceilalti au fost descoperiti de catre sonda Voyajer 2 .
Neptun
Neptun a fost descoperit in anul 1846 , chiar in locul in care astronomul francez Urbain Le Verrier a calculat ca ar trebui sa se afle , fiindca numai prezenta sa putea explica anumite anomalii ale miscarilorlui Uranus . Neptun se afla la o distanta medie de 4,5 miliarde de km de Soare . Prin aspectul talia si masa sa , Neptun este o adevarata sosie a lui Uranus , dar atmosfera lui estemai agitata . La diferite altitudini s-au observat nori deplasati de vanturi de peste 1000 km/h . Formatiunea cea mai spectaculoasa este o pata mare , intunecata , de marimea Pamantului . Ea aminteste de marea pata rosie a lui Jupiter . Aceasta este un uragan enorm , al carui turbion are peste 600 km/h . La altitudine mai mare circula nori luminosi , foarte rapizi , formati fara indoiala din cristale de gheata di metan . Din cauza indepartarii mari fata de Soare , Neptun primeste de 900 de ori mai putina enrgie solara decat Pamantul . In acelasi timp , s-a constatat ca el emite de 2,7 ori mai multa energie decat primeste . Nu se cunoaste sursa acestei calduri interne , dar ea explica vilentele miscari ale atmosferei . Datorita lui Voyajer 2 , au fost identificate in jurul lui Neptun 3 inele cufundate intr-un disc de pulberi ; particularitatea celui din exterior este aceea ca reprezinta 3 arcuri mai conturate , de-a lungul carora exista mai multa materie . Neptun are 8 sateliti cunoscuti . Cel mai mare , Triton , este corpul cel mai rece observat vreodata in sistemul solar . Temperatura la sol este de –228 grade .
Pluto
Cand a fost descoperi , in 1930 , Pluto era cea mai indepartata planeta din sistemul solar . Dar , cum orbita sa are forma unei elipse foarte alungite , distanta de soare variaza intre 4,4 si 7,4 miliarde de km . Astfel , din 1979 , Pluto se afla mai aproape de Soare decat Neptun iar acest lucru a durat pana in martie 1999 . Cu un diametru mai mic de 2500 km , el este de proportii mai reduse decat Luna . Vazut de pe Pamant , dimensiunile sale sunt echivalente cu cele ale unei monede vazute de la o distanta de zeci de km ! Nu a fost survolat de nici o sonda si ramane prea putin cunoscut . Se crede ca este format dintr-un nucleu de roci , inconjurat de un invelis de gheata . Suprafata sa ar putea fi acoperite cu azot si metan inghetate . Planeta ar avea o atmosfera rarefiata care contine metan . Unii cred ca aceasta planeta este un fost satelit al lui Neptun . Ea ar fi devenit libera I urma coliziunii cu un alt corp . In 1978 i s-a descoperit un satelit : Charon . Diametrul sau , de ordinul a 1200 km , reprezinta aproape jumatate din cel al lui Pluto . In sistemul solar , nu exista alte exemple de satelit proportional atat de mare in raport cu planeta sa .
Viitorul sistemului solar
Sistemul solar este menit sa dispara . De fapt , de cand Soarele a inceput sa straluceasca energia sa (lumina si caldura) rezulta din reactiile nucleare care transforma hidrogenul intr-un gaz ceva mai greu , heliul . Dar in mai putin de 5 miliarde de ani tot hidrogenul aflat in centrul sau va disparea . Noi fenomene se vor declansa si Soarele va creste in dimensiuni : se va transforma intr-o stea gigantica rosie . Pamantul va deveni atunci un adevarat cuptor : temperatura de la suprafata va atinge in jur de 2000 grade Celsius si din aceasta cauza rocile se vor transforma in roca fierbinte ! Cu mult inainte de acestea oceanele vor fi secat si intreaga viata va fi disparut . Dupa ultimele tresariri , Soarele 28834vgf78gni6y va inceta sa mai creasca . Materia se va contracta pentru a da nastere unei stele mici , de dimensiune Pamantului , dar cu o densitate deosebita ; o pitica alba care se va stinge treptat lasand sistemul solar in frig si intuneric .
Spectroscopia a dat informatii despre compozitia chimica si miscarea obiectelor astronomice. De-a lungul lungul secolului 20 constrirea unor telescoape din ce in ce mai mari a permis cunoasterea structurii galaxiilor si a unor parti din galaxii. Au fost construite clase noi de echipament astronomic sensibil la variatia radiatiilor electromagnetice.

[gessle]

TELEVIZIUNEA PRIN SATELIT

Televiziunea prin satelit se foloseste de sateliti situati pe orbite eliptice (cu un tur complet de circa 12 ore) sau geostationare, dotati cu antene parabolice mari (diametrul de 9-12 m), pentru un semnal mai curat. Programele TV transmise prin satelit sunt receptionate de o serie de statii de sol si distribuite prin emitatoare si translatoare pentru acoperirea unui anumit teritoriu sau sunt receptionate direct de catre telespectatori folosind antene individuale. Statiile de sol folosesc emitatoare cu putere de cca 5-10 kW, antene parabolice de cca 20-25 m si sunt dotate cu aparatura necesara de urmarire a evolutiei satelitilor.
De obicei uplink-ul si downlink-ul sunt facute in benzi de frecventa diferite (C sau Ku), pentru evitarea interferentelor.
Satelitii care au banda C folosesc au in jur de 24 de canale de receptare-emitere cu o latime de banda de 36-50 Mbit/s, air cei care au banda KU au pana la 32 de canale receptie-emitere. Pentru evitarea interferentei, satelitii geostationari trebuie sa aiba o distanta intre ei de 2 grade sau de 1 grad, pentru cei cu banda C, respectiv banda Ku. Asta inseamna ca exista un numar limita de sateliti geostationari pentru fiecare banda, obtinut prin impartirea celor 360° ale Pamantului la 2, respectiv la 1.
Satelitii destinati in special televiziunii sunt impartiti in doua categorii:

• sateliti DBS (Direct Broadcast Satellite). Acestia sunt utilizati in servicii de tip DTH (Direct To Home), adica transmisiunea se face direct catre echipamentul folosit de utilizator. Receptia canalelor TV prin satelit in locuinte folosind antena parabolica se face prin acest serviciu. Satelitii folosesc antene parabolice mici, cu diametre de 40-60 cm si polarizare circulara, iar frecventele sunt cele din partea superioara a benzii Ku. Cateva companii furnizoare de servicii DTH sunt: Sky Digital (Marea Britanie), Premiere (Germania), DirecTV (SUA).
• sateliti FSS (Fixed Service Satellite). Acestia opereaza in banda C si portiunile joase ale benzii Ku si folosesc antene parabolice mai mari, cu polarizare lineara, dar cu putere mai mica. Satelitii FSS acopera aproape toate tipurile de servicii de telecomunicatii: transmisiuni catre statii de radio sau televiziune, transmisiuni telefonice sau de date, transmisiuni video in direct, gazduiri de videoconferinte sau invatamant la distanta, transmisiuni catre furnizorii de televiziune prin cablu. Prin serviciul TVRO (Television Receive Only), satelitii FSS reusesc sa furnizeze servicii DTH mai ieftine decat cele ale satelitilor DBS.

Inca un concept des folosit este cel de canal free-to-air, adica acel canal de televiziune care nu are nici un cost de receptare. In Romania de exemplu, astfel de canale free-to-air sunt: Antena 3, Pro TV, Prima TV, TVR international, Realitatea TV, B1TV(fta/conax) etc.
Constelatii de sateliti de televiziune mai importante poarta urmatoarele nume: Intelsat, Americom, Sirius, HotBird, Astra, Arabsat, Spaceway, PanAmSat, Amos.

[gessle]

CE SUNT SATELITII ?

Satelit este orice obiect care parcurge o traiectorie circulara (care poarta numele de orbita) in jurul altui obiect.
Satelitii Pamantului pot fi naturali (Luna) sau artificiali (construiti de om, apoi lansati pe orbita).
Exista mai multe tipuri de sateliti artificiali, in functie de obiectivele pe care le au de atins:

• sateliti astronomici - folositi pentru cercetare astronomica;
• sateliti de telecomunicatii - folositi pentru a facilita comunicatiile la distanta;
• sateliti de recunoastere - folositi mai mult in scopuri militare si de spionaj;
• sateliti de observare a Pamantului - folositi pentru studii geografice;
• sateliti meteorologici - folositi pentru masurari si prognoza meteorologica;
• statii spatiale - compuse din mai multe module; transportul materialelor si echipajelor catre si de la statia spatiala este efectuat de alte nave spatiale.

De asemenea, exista mai multe tipuri de orbite, dupa care se clasifica si satelitii artificiali:

• Satelitii subsincroni (aflati pe o orbita joasa, la o distanta mai mica de 35786 km de la nivelul marii). Perioada de rotatie a a acestora in jurul Pamantului este mai mica decat perioada de rotatie a Pamantului.
• Satelitii sincroni (aflati pe orbita GEO, la distanta de 35786 km de la nivelul marii).
• Satelitii geostationari (aflati pe orbita GSO) sunt sateliti sincroni a caror orbita se afla in planul ecuatorial al Pamantului si a caror miscare are acelasi sens cu sensul de rotatie a Pamantului. Satelitii geostationari au, practic, o pozitie fixa in raport cu un punct de pe suprafata pamantului (de ex. in raport cu statia de sol).
• Satelitii aflati pe orbite eliptice. Aceste orbite au aparut din cauza dezavantajelor pe care le aveau zonele Pamantului aflate la latitudini mai mari de 60° in cazul in care comunicau cu un satelit geostationar. Cea mai folosita orbita eliptica este Molniya, aflata deasupra Rusiei.

[gessle]

Symbol Rate

This page refers to the outlink multi-Mbit/s carrier from the hub which is shared amongst all vsat users to download internet web pages etc. The carrier is similar to a DVB-S carrier which carries several MPEG TV programmes.
The carrier on the satellite is made up of a sequence of joined together pulses to make a continuous signal. Each pulse is a symbol. According to the modulation method each symbol represents 1, 2 or 3 etc bits of transmission rate data.
In phase shift keying (PSK) modulation each pulse is a burst of carrier signal with its sinewave zero crossing point timing adjusted forwards or backwards in time to constitute a phase shift. Phase shifts of 180 deg apply in BPSK, 90 deg in QPSK etc. A phase shift of 90 deg represents a time shift of 1/4 of a full cycle of the sinewave. The closer the spacing phase shifts, the more difficult it is to distinguish between them at the receive end, so for for each higher order PSK schemes more carrier to noise ratio is required.
As a general rule if you have bandwidth to spare, then use a lower order modulation or a higher rate FEC (like 1/2 or 2/3) to spread the signal out. If you have power to spare then use a higher order modulation and/or lower rate FEC (like 3/4 or 7/8). Ideally you want to use all of both the available bandwidth and power simultaneously to obtain the highest user information rate.
If you use larger receive dishes you will always be able to increase the system capacity. If you are doing a point to point link it is worth using larger dishes - spend more on the antennas and used advanced modulation technique modems, like Vipersat CDM-570L, to save on the space segment costs. If you have thousands of receive dishes then the aggregate cost of these is significant and you will want to allow smaller receive dish sizes even though this reduces system capacity and increases space segment costs.
Forward error correction

Forward error correction is applied to the customer's information data at the transmit end.
so transmission data rate = customer information rate x 1/ (FEC rate).
FEC rate is typically in the range 1/2 to 7/8 so the transmission data rate is always significantly more than the customer information rate.
This page provides a key formula:
SR = Symbol Rate
DR = Data Rate = the information rate. This is the same as the customer information rate if there is no framing, supervisory, conditional access or encryption overhead added to the data stream in the modem. DVB modems add significant overheads.
CRv = Viterbi forward error correction (FEC) Code Rate. Eg. 1/2, 2/3, 3/4, 5/6, 7/8
CRrs = Reed Solomon forward error correction (FEC) Code Rate. Eg. 188/204
If some other type of FEC coding method is chosen, such as Turbo coding, just use whatever FEC rate is selected (e.g. 5/16, 21/44, 3/4, 7/8, 0.95 )
m = modulation factor (transmission rate bits per symbol). BPSK=1, QPSK=2, 8PSK=3, 8QAM =3, 16QAM=4 etc
Formula: SR = DR / (m x CRv x CRrs)

DVB-S carrier bandwith


The bandwidth of the carrier at the -3.8 dB points is approx the same as the symbol rate.
The bandwidth of the carrier at the -12 dB points is approx 1.28 times the symbol rate.
The expression "occupied bandwidth" is used to refer to a bandwidth 1.19 times the symbol rate, approx -10 dB points..

The allocated bandwidth, i.e. spacing between carriers needs to be approx 1.35 to 1.4 times the symbol rate. If you put the carriers too close together you will start to see more adjacent carrier interference. If you put them too far apart you will waste expensive bandwidth, so choose some compromise that includes some, but not too much interference. A suggested adjacent carrier interference allowance in link budgets is 28 dB on each side. You choose. If you can avoid high spectral density carriers adjacent to low spectral density carriers it will help.
For example: Symbol rate=27.5 Msym/s. Bandwidth = -1 dB 20.9 MHz, -2 dB 24.2 MHz, -3 dB 26.25 MHz, -3.8 dB 27.5 MHz, -4 dB 27.7 MHz, -6 dB 30.3 MHz, -12 dB 35 MHz.

[gessle]

Some examples:
Modulation and FEC rate and FEC coding method Minimum threshold Eb/No
(BER=10E-8)
Add an operating margin to this for clear sky set up, depending on C or Ku band and rain area. Information rate
bit/s Symbol rate.
per information bit rate
(e.g. 1 Mbit/s info x 0.667 = 667 ksps) Occupied bandwidth Hz at -10 dB points.
1.19 times the symbol rate Allocated bandwidth Hz (suggested carrier to carrier spacing)
1.35 times the symbol rate QPSK 1/2 rate FEC Viterbi 7.2 dB 1 1 1.19 1.35 QPSK 21/44 FEC Turbo 3.1 dB 1 1.048 1.246 1.414 QPSK 3/4 rate FEC Turbo 4.3 dB 1 0.667 0.793 0.9 QPSK 7/8 FEC Turbo 4.4 dB 1 0.571 0.68 0.77 8-PSK 3/4 rate FEC Turbo 6.7 dB 1 0.444 0.53 0.6 16-QAM 3/4 rate FEC Turbo 8.1 dB 1 0.333 0.397 0.536 16-QAM 7/8 rate FEC Turbo 8.2 dB 1 0.286 0.340 0.386