Apropo de nationalism, daca cititi Mein Kampf (în română Lupta mea) va lamuriti cam ce e cu nationalismul, evident coreland cu s-a intamplat cand a ajuns la putere autorul.


Despre Tariceanu:
Istoricul Mădălin Hodor, care lucrează la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), îl acuză pe Călin Popescu Tăriceanu că a a cerut ”peste rând” dosarul tatălui său adoptiv, Amedeo Lăzărescu, unul dintre primii lideri PNL după 1990.

Hodor susţine că, după consultarea dosarului, Tăriceanu va vedea ”ce însemna să distrugi vieţi şi sa fii o unealta pe bani a Securitatii”, aluzie la informaţiile că Amedeo Lăzărescu ar fi colaborat cu Securitatea comunistă.
sursa


Si pentru ca sunt din Craiova, desi nu "fusăi" azi in oras, e musai sa mentionez despre asta:

EXCEPÈšIONAL textul scris de fosta prezentatoare ProTV Mihaela Gros despre mitingul PSD! Comentariile sunt de prisos...

Ce a scris Mihaela Gros pe Facebook:

„Liviule, nu toată lumea e a ta!

Oltenii nu sunt proşti şi ştiu ce vorbesc!

Unul dintre ei e barbatu-meu. Baiat super fain, cu mintea iute şi suflet nobil, îndrăgostit lulea de mine, pus pe glume deştepte şi un tată rarisim pentru mogâldeţele noastre.

De altfel, oltenii sunt cei mai calzi, veseli, isteţi, iubăreţi şi glumeţi români. (Amza, ce lumină ne-a adus umorul tau... multumim!). Au poante faine, la care se prind si ardelenii ca mine.

Oltenii sunt descurcăreţi, simpatici şi săritori. Iti dau o replică usturătoare când ţi-e lumea mai dragă, dar, la o adică, daca mergi la ei în vizită, nu ştiu ce sa iţi mai pună pe masă şi nu pleci cu mâna goală: ouă, brânză, flori, un bibelou, dacă îţi place...

Ca ardeleancă educată nemţeşte, reţinut, si politically correct, a fost o eliberare spirituală sa îi am pe olteni pe lângă mine.

ÎI iubesc pe olteni. Mă simt bine cu ei.

Azi am revenit cu bucurie şi nerăbdare la Craiova pentru două zile. Soţul meu are întâlnirea de 20 de ani de la terminarea facultăţii. Toţi sunt acum doctori buni pe aici sau pe-afara.

Am ajuns în Bănie în focul pregătirilor pentru mitingul PSD, pe la prânz.

Aglomeraţie, circulaţie îngreunată. Grupuri-grupuri de oameni, încolonaţi ca la şcoala plecau spre locul unde avea loc, daţi-mi voie sa folosesc termenul demonstraţie în loc de miting.

Mă trece un fior. Aşa eram obligaţi să facem pe vremea lui Ceauşescu. În august ne chemau din vacanţa mare să exersăm pe stadion parade ca la nord-coreeni pentru omagiul adus conducătorului. Cu pancarte, liste, cu tot ce trebuie.

Fix aşa şi astăzi.

Pe la colturi se adună lumea. Oameni îmbrăcaţi în alb. Din cand în când, participanţii par să fie număraţi. Văd foi, probabil liste cu nume, în mâinile unora.

Ma scârbesc, întorc capul. Un alt grup de... ma rog, domni, care spărgeau seminţe şi le scuipau pe jos, fluturau pancartele partidului.

Încerc să îmi reamintesc de ce sunt la Craiova şi de toţi oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut aici şi pe care îi voi revedea.

Ne întâlnim cu primii dintre ei. După îmbrăţişari calde, suntem puşi la curent cu evenimentul politic al zilei. Îi preocupă. Unii râd, alţii fac mişto, unii spun că vor sa plece din ţară, pentru binele copiilor. Mi se strânge inima. Mă gândesc la fetiţele noastre...

Și acum incepe intriga acestei povestiri. Și fix de aici si speranta mea pentru viitor.

O dau pe olteneşte, sa ma înţeleagă toata lumea.

Ce văzui azi mă ului nespus. Prietenii noştri, dar şi oameni pe care abia îi cunoscui astazi, arătară exact contrariul a ceea ce vru Liviu Dragnea să se vadă.

Oltenii mei dragi sunt complet revoltaţi de maniera în care spun ca s-a organizat demonstraţia PSD. Și toată întâmplarea nu face decât să îi convingă pe nehotărâţi. Nu mai subliniez în ce sens.

Un bărbat, tânăr om de afaceri, mi-a spus cum a asistat la instruirea, prin limbajul semnelor, a unui grup mare de surdo-muti, adusi astazi să fluture pancartele pro-PSD. Nu crede că au venit de bunăvoie.

O doamnă, sub protecţia anonimatului, mi-a povestit cum o cunoşinţă de-a dumneaei, bugetară, a fost ameninţată că de mâine va fi data afară daca lipseşte de la miting.

Iar surpriza cea mare, cea mai mare, vine de la un distins domn taximetrist, trecut bine de a doua tinereţe care ascultă ,,Puşca şi cureaua lată" în maşină. Cumva, mi-am închipuit, ca domnul e pesedist.

Aş! Nu a fost nevoie decat sa întreb cum se circulă în oraş, iar domnul sofer şi-a dat drumul.

Citez: ,, Hoţii, mincinoşii, nu le e rusine? Au promis marea cu sarea, litrul de benzină sub un euro, nu au facut nimic... Ne-au minţit! Ameninţă oamenii că îi dau afara daca nu merg la miting". Am inchis citatul.

Dialog:

Eu: Dar de unde stiti ca e adevarat?

Taximetrisul: Doamnă, de unde veniţi, cine nu stie? Toata lumea ştie.

Eu: Pai si atunci de ce merg la miting?

Taximetrist: Că sa nu ramana pe drumuri. Da' nu-i dă nimeni afara. Ca n-au altii. Și oricum, cândva o sa se termine. Curând, ca nu mai se poate.

Am tăcut. Fericită, uimită. Deci, omul acesta, şi cei de mai devreme, şi cei dinainte stiu, simt, vad, inteleg ce se intamplă. Și nu vor să lase lucrurile aşa.

Nu sunt proşti, Liviule.

Sunt acei olteni de care povesteam mai sus. Și de care sunt tare mândră.

Liviule, iarta-mi familiaritatea si lasă-mă să iti spun ca nici macar aici, în inima Băniei, în ziua mitingului, nu e toata lumea a ta.

Și da, aşa cum spun îngrijoraţi mulţi opozanţi de-ai tăi, istoria se poate repeta. Cu bune şi cu rele.

Dar să nu uităm că şi Revoluţia face parte din istoria noastră!

Cu respect,

O ardeleancă in Oltenia”

Sursa