Dintre toate poveştile pe care le-am auzit în anii de vârf ai luptei anticorupţie, una îmi revine constant în minte. Într-o noapte, echipa operativă care monitoriza un ministru suspectat de corupţie stătea cocoţată pe gardul demitarului şi se prăpădea de râs. De câteva ore bune, omul se chinuia să îngroape două genţi cu bani în grădină şi nu reuşea. Era prea beat.

De fapt, spectacolul începuse încă de cu seară. Ministrul primise genţile în care erau cam două milioane de euro într-un restaurant. Când a plecat, multe pahare de whiskey şi sticle de vin mai târziu, împleticindu-se, nu le avea cu el. Le uitase sub masă. Și-a adus aminte de ele când a ajuns acasă. Firesc, ca şi cum şi-ar fi uitat umbrela, a trimis şoferul să le recupereze.

Până să se întoarcă acesta, a adormit în sufragerie, pe canapea. Șoferul a venit, l-a trezit cu greu, i-a predat genţile şi a plecat. Atunci a început circul. Beat şi chior de somn a tot ezitat dacă să se culce la loc sau să îşi pună la adăpost prada. Pe la 2, încă umbla de-a buşilea prin grădină încercând să sape o groapă cu lopăţica de cenuşă de la şemineu.

Cu chiu cu vai, spre dimineaţă, a reuşit. Când a venit femeia de serviciu, primul lucru pe care l-a făcut a fost să adune banconetele împrăştiate pe jos în sugraferie şi în grădină, ca şi cum ar fi şters dâra de sânge rămasă în urma luptei corp la corp dintre ministru şi genţi. Le-a adunat cu grijă într-un teanc şi le-a pus într-un sertar.

Cei care urmăreau imaginile video surprinse de ”tehnica” de supraveghere montată în casă mustăceau. Se vedea că femeia nu făcea prima dată tipul ăsta de curăţenie după ”şefu”. Când s-a trezit familia, toate erau la locul lor, ca şi cum nimic nu se întâmplase.

Circul, însă, avea să reînceapă seara târziu, când ministrul a revenit acasă şi a relizat că nu mai ţine minte unde a îngropat genţile. I-a luat ceva să rânească în curtea de aproape un hectar, până le-a găsit. Timp în care echipa operativă ba făcea pariuri dacă să o găsească, ba se întrebau, la mişto: ”să începem să-i dăm SMS-uri, rece, călduţ, cald?”

Când am întrebat cine era ministrul, mi s-a spus, cu un zâmbet plin de subînţeles, că am să aflu în curând. Nu am aflat. Și nici nu am regăsit elemente din povestea de mai sus în vreun rechizitoriu. Am aflat de altele similare, cu şpăgi date în cimitir şi prin alte locuri ciudate, cu zeci de milioane încasate prin tot felul de metode, dar nu de asta. Am rămas doar cu bănuieli.

Poate este parte dintr-un dosar aflat încă în cercetare, deşi au trecut câţiva ani buni, poate a rămas doar între coperţile unui raport informativ care, din cine ştie ce motiv misterios, nu s-a transformat niciodată în anchetă penală. Poate o să apară, ca din senin, peste o vreme, când probabil nici cel care a dat mită, nici cel care a luat-o nu o să mai ţină minte nici puţinul pe care şi l-au amintit a doua zi. S-a mai întâmplat.

Însă, asta contează mai puţin azi. Chiar dacă ministrul sau fostul ministru în cauză ar fi fost şi condamnat, el este la un pas de a scăpa de orice grijă penală. Graţie deciziilor CCR şi a angajamentelor actualei puteri, de lupta anticorupţie şi de rezultatele ei trecute este pe cale să se aleagă praful.

Aşadar, dacă i-aş afla numele, la ce ar folosi? Nu am nicio dovadă că el şi nu altul umbla în patru labe în grădină ca să-şi îngroape şpaga. Mai mult. Ar merge mâine la televiziunile mafiei şi ar folosi cele descrise mai sus ca nu ca pe o demonstraţie că este corupt şi că lua două milioane de euro mită ca şi cum ar fi fost cel mai normal lucru din lume, ci pentru a arăta că este o victimă. ”Aţi văzut cum mă vâna statul paralel, mă filma şi în propria sufrageria, în intimitatea familiei?!”
Continuarea ....