Podul Calafat-Vidin

[zildan]

Pentru cei care iubesc sau "vor" iubi litoralul grecesc, am gasit un site despre noul pod Calafat-Vidin.

[f11]

Poti sa-mi spui cum este drumul intre Craiova si Calafat????Este practicabil sau plin de gropi si cratere?Am inteles ca vineri se inaugureaza podul si tinind cont pe pe sfirsitul luni iunie am o vacanta in grecia noul traseu pare tentant.
Merci anticipat.

f11

[zildan]

Este o imvestitie blocata.
Jumatea dinspre Craiova de guvern ca nu plateste, jumatea dinspre Calafat de contestatiile de le licitatii.
E practicabil,
Severin - Calafat e drum complet nou.

Vreau sa deschidem o sectiune de Travel pe forum.
O sa itzi mai povestesc acolo ce si cum si in Bulgaria.

[f11]

Buna ideea cu sectiunea Travel.Sunt curios si de o cazare in Vidin , o pensiune...
Hmmm chiar foarte buna aceasta idee .

f11

[tutri]

85km in 3 ore juma`, daca nu vrei sa iti rupi masina. Chiar acum se vb despre asa pe digi24.

[zildan]

In 50 min faci drumul Craiova Calafat.
Daca era autostrada sau drum rapid .... faceai 30 min.

[zildan]

Elevii din Calafat, incantaţi de noul pod peste Dunăre: Am auzit că nu mai trebuie să luăm Bacul!

Sursa in lynk.

[delta2k2]

[mar1us]

Hai ca-i fain podul !

[zildan]

[f11]

Asadra in proportie de 80% am sa trec pe noul pod.Chiar daca drumul Craiova -Calafat este doar practicabil pe Bulgaria am inteles ca drumul este bun si probabil fara un trafic imens.
Asadar o recomandare a oltenilor pentru o pensiune in Calfat sau in Vidin pentru o noapte.
Merci pentru ajutor!!!

f11

[zildan]

SUNT 2 HOTELURI mari IN CALAFAT.



Aici pot sa verific locatia, cunosc patronii.

Celalalt e al lui Gica Popescu.

[zildan]

Al doilea pod peste Dunăre, intre Romania şi Bulgaria, a intrat de vineri in funcţiune. Despre caracteristicile lui am mai scris. E timpul show-ului. Iar show-ul de inaugurare a fost organizat peste pod, pe malul bulgăresc.

Vineri, pe la ora 15 şi 30 de minute, ne-am aliniat, cu mic cu mare – de la SUV-uri la Logane – pe „aleile” zonei de taxare, amplasată in lateralul intrării in Calafat, cum vii dinspre Craiova, ca să trecem podul la bulgari. Zona joacă şi rol de vamă, toate poliţiile, inclusiv cea de frontieră, aflandu-se acolo, in păr, scrobite şi ferchezuite.

La cateva minute după ce am prezentat vameşilor cărţile de identitate şi legitimaţiile de serviciu, răspunsul cade ca un trăsnet: „Nu puteţi intra. Nu sunteţi pe liste” ne comunică un ofiţer cu toată deferenţa necesară. „Cum aşa?! Păi, ne-am acreditat la Ministerul Transporturilor” răspundem nelămuriţi. Omul face ochii mari şi, cu ei, işi priveşte fix superiorul. Superiorul cască gura, se opreşte la timp şi işi duce mana la frunte: „Şi dumneavoastră tot cu MT-ul... Domnule, ştiţi ce-au făcut ăştia?! Au trimis listele de acreditări la vama bulgărească. Treceţi, vă rog!”, ne indeamnă şeful, iar noi ii urmăm indemnul.

De pe pod, lumea se vede altfel. Construcţia e impresionantă prin aspect, prin simbol, prin acurateţe. Albul străluceşte,

Şoseaua e ca-n palmă, betonul pare de catifea. Cinste constructorilor din ţara vecină şi prietenă, Bulgaria!

Cu doar cateva ore inainte, aflasem de la inginerii romani că podul e construit de partea bulgară, ai noştri realizand – impecabil, la randul lor, ce-i drept – căile de acces pe malul romanesc, lucrările de artă aferente – poduri, pasarele, traversări – precum şi zona de taxare – unde, fiind vorba de taxe şi de bani de luat, am fost mult mai iuţi decat ei, care n-au reuşit să finalizeze această importantă lucrare, ceea ce l-a făcut pe premierul lor să anunţe „liber la traversări”, cel puţin o perioadă de timp, spre disperarea alor noştri.

Romani din Bregovo

In Bulgaria, caniculă ca acasă. Soarele arde năprasnic, asfaltul se incinge, feţele ni se inroşesc, ne trec apele in aceeaşi măsură in care, şi noi, tocmai le trecusem pe ele; prietenii bulgari ne servesc cu apă plată la jumate şi zambete largi.

Zona e plină de presă, de băieţii de la serviciile bulgăreşti, de sepepişti de-ai lor, leit „Men in black 3”, blindaţi cu arme pe sub vestoane.

In dreaptă, cum cobori podul către Vidin, intr-un ţarc din separatoare rutiere, vreo 200 de bulgari veniţi la eveniment. Frumos imbrăcaţi, gătiţi de sărbătoare, asistă la pregătiri. Caut romani şi, in 30 de secunde, ii reperez: sunt in frunte, in primul rand. Vaneta şi Jana se apără de soare cu umbreluţe colorate şi participă efervescent. „Ne place mult. Acum să venim şi noi mai des la voi, şi voi la noi. Să vedem la bazar, cat e de mandru” spune Vaneta. „Suntem romani, sigur că da. Din Bregovo, langă Sarbie, graniţa Timocului. Am venit să vedem şi noi podu’ frumos. Cum se face, cum e. Auzi, da fata la văru meu invaţă stomatologhia la voi, in Bucureşti”, spune şi Jana. Ii intreb dacă se simt, cel puţin sufleteşte, acum, mai aproape de ţară. „Da, sigur că ne simţim mai aproape. Acuma venim mai des să vedem cum e. Eu am şi ceva rude, in Peciu Nou” spune un domn inalt, care işi caută loc sub umbrela doamnei. „Şi eu – spune un altul. Păi,’ acu ajung mai repede”.

Oamenii vorbesc bine romaneşte, chiar dacă romana sună slavoneşte, rostită cu accent bulgăresc. In rest, la fel de volubili, de spirituali şi de curioşi.

Politicieni romani, rămaşi la ora de iarnă

E 16.30. Oamenilor le fierb creierii in cap. Pe scena amplasată la capătul podului rutier, cu faţa către malul bulgăresc, s-au aliniat, incă de la ora 16.00, oficialităţile din ţara vecină, precum şi un sobor important de preoţi, in frunte cu inalt preasfinţitul lor. Toată lumea e pregătită, doar că ai noştri intarzie de o jumătate de oră.

Soborul serviciilor se agită, presa se agită, un elicopter survolează zona. Nu, nu e elicopterul care va desanta un sfert din Guvernul Romaniei la Calafat, in frunte cu premierul Victor Ponta, ci doar unul de observaţie. Apa s-a terminat, răbdarea aşijderea. Toată lumea se roagă de un nor, de o pală de vant, de o adiere cat de mică: nimic.

Un bulgar din asistenţă strigă ceva, gutural, urmat de alţi doi, ceea ce-i basculează la secundă pe gardienii in uniforme către ţarc, să ceară linişte. Ii intreb pe romanii mei ce se intamplă, iar caţiva dintre bulgari, care mai rup romaneşte, mă iau la rost: „Mă, gaspadin, gaspadin, mă!! Unde-i ai voştri, mă?! Unde? Ce-i la voi, e altă oră?! Inapoi, mă?! Mai puţin, ora?!”

Cuplaţi la pod in vreo doi ani

Ce să spun?! E cinci fără un sfert, şi Ponta nu mai vine! Deşi, toată lumea ştie că vine cu elicopterul. După cat intarzie, nu-i exclus ca „infrastructura” aeriană să fie la fel de terminat precum cea terestră. Apropo de cat de jalnic e drumul de la Craiova la Calafat, o văd pe Olguţa Vasilescu, edilul Craiovei, abia coborată din maşină. O abordez pe subiect. „Mai avem drumuri. Unul de la Severin la Calafat, pe care se circulă bine, şi altul Craiova – Calafat, care incă nu este reabilitat. A fost licitat pe două tronsoane; pe unul s-a lucrat bine de firma Delta, pe celălalt s-a lucrat prost de o firmă grecească. Cam intr-un an şi jumătate ar trebui să avem acest drum. Imi dau seama că suntem nepregătiţi cu infrastructura pentru acest pod, intrucat, de acum, această variantă fiind cea mai scurtă intre noi, bulgari şi greci, va fi foarte tranzitată...”.

Ai noştri, ca brazii

E trecut de cinci şi, in sfarşit, delegaţia romană se apropie de „zaveră”, imbarcată la bordul a trei-patru SUV-uri. Ponta, intr-o Dacie Duster, ceilalţi, in Volkswagen Touareg. Adevărul este că ii copleşim pe guvernanţii bulgari. Dacă ei sunt vreo trei-patru, „ai noştri”, vorba cetăţenilor bulgari, sunt mai mulţi decat toţi la un loc, inclusiv soborul de preoţi: Ponta - zambitor, destins, amabil -, Isărescu - discret, elegant -, Fenechiu – atent, implicat -, Dragnea – impasibil -, Zgonea – condescendent; odată ajuns pe scenă, caută, pe rand, privirea preoţilor, uşor inclinat, ca intr-o penitenţă generată de prea lunga intarziere; dar preoţii nu-l cunosc, nu-l văd -, Olguţa Vasilescu – o prezenţă. Iar aceştia sunt doar o parte dintre romani.

Europa e cu noi

Odată cu „ai noştri” vine şi Johannes Hahn, comisarul european pentru politică regională, despre care aflăm că a fost de zece ori mai prezent pe şantierul podului decat fiecare dintre romanii prezenţi la inaugurare.

Odată cu premierul bulgar vine un grup compact de sepepişti, doi dintre ei cu serviete negre. Toată lumea se intreabă ce au cei doi in serviete – documente sau tehnică anti-glonţ – şi, evident, cine e blonda de pe scenă?!

In sfarşit, incepe

La 17.15 incepe evenimentul care, oficial, ar fi trebuit să inceapă la 16.00. Canicula a ucis orice boare de vant. Atmosfera este, cu adevărat, incinsă. Soborul de preoţi deschide programul şi oficiază timp de 23 de minute. Cine mai poate, se inchină, cine nu, nu.

După preoţi, oficiază politicienii, preşedintele bulgar, premierii celor două ţări, foşti premieri. Cu toţii vorbesc despre şansa de a fi contemporani cu deschiderea celui de-al doilea pod peste Dunăre, intre Romania şi Bulgaria, construit in ultuimii 2000 de ani. „Asta este, cu adevărat, o şansă istorică” spune Ponta. Toţi se mandresc cu lucrarea – bulgari, romani, comisari europeni. „Prietenie”, „Legătură”, „Simbol”, „Drum european”, „Porţi deschise”, „Ferestre deschise”, „Operă de artă”. Nimeni nu zice nimic despre constructori. Niciun constructor nu zice nimic despre pod... Ba da! La finalul spiciurilor politice – care, fie vorba intre noi, au durat, la un loc, cu tot cu traduceri şi retroversiuni, mai puţin decat slujba preoţească -, doi constructori, unul bulgar şi altul roman, au fost invitaţi să taie, simbolic, o panglică de un metru. Practic, nu să o taie, ci să o toace, ca să ajungă la fiecare politician cate un centimetru, pană in spate, la domnul Zgonea.

După alte cateva declaraţii personalizate pentru propriile televiziuni, cei doi premieri au plecat, fiecare, către ţara lui: bulgarul, intr-un mele de sepepişti, romanul, intr-un mele de guvernanţi şi politicieni.

Cand totul a fost gata, a inceput potopul; ca un semn al belşugului şi al inundaţiilor. Urmează ca podul Calafat – Vidin, botezat de politicieni „Noua Europă“ („New Europe“) să fie botezat, luni, şi de viitură.

Marian Sultănoiu este senior editor al ziarului Gandul

SURSA