Cine erau "purligarii"

[horatyu]

Istorie sibiană

Cine erau purligarii?

Ştiţi expresia. "Bă purligarule!". Şi pun pariu că 98 la sută dintre cei care au folosit-o sau o folosesc habar nu auce inseamnă. După ce veţi lectura cele spuse de dl. Kalmar, veţi fi mai bogaţi. Cel puţin cu sensul unei expresii.
"Erau o pătură socială deosebită a Sibiului. O mană de oameni, care aparţineau imaginii oraşului la fel ca Podul Minciunilor sau Turnul Sfatului. Numele lor deriva din francezul " pour la gare" (pentru gară), deoarece ei erau hamalii care lucrau pe cont propriu, transportand bagajele călătorilor sosiţi de la gară, cu trenul, cărandu-le in orice parte a oraşului. Aceste lucruri se intaplau pe vremea cand taxiuri nu prea existau in oraş, birjele erau repede ocupate de mulţimea călătorilor sosiţi, tramvaiele nu circulau in direcţia unde dorea să meargă călătorul, rămanand astfel... purligarul, care era tocmai la indemană. Nu exista bagaj, cat de greu să fie, pe care un purligar să nu fi fost in stare să-l care la orice distanţă.
Ei şedeau, cat e ziua de lungă, pe scările părţii dinspre Piaţa Mică a clădirii aflate langă Turnul Sfatului, care a fost cea mai veche primărie a oraşului, unde se află azi magazinul Billa. Imbrăcămintea lor era din bucăţi de saci de zahăr pe care le croiau ei şi o legau la mijloc cu sfoară. Erau oameni paşnici, care trăiau din munci ocazionale. Executau orice muncă fizică, pe care o făceau conştiincios. Foarte rar ii vedeai beţi, iar dacă te intilneai cu vreunul noaptea, puteai să mergi mai departe liniştit că nu se lega de tine, iar dacă ii cereai ajutor, te asculta fără ezitare. Niciodată nu se băteau intre ei, cunoşteau foarte bine legile şi regulamentele, nu au comis infracţiuni, dar unii dintre ei şi-au permis să comită iarna cate o contravenţie mică, "beneficiind" astfel de "locuinţă", mancare şi căldură in arestul poliţiei, in schimbul cărora erau folosiţi la curăţenie sau alte munci mărunte.
Alţii, tot in zilele friguroaase ale iernii, se aşezau pe gratiile aflate pe trotuarul atelierului de cofetărie din subsol al cofetarului Ganther, unde se lucra noaptea. Prin gratii ieşea căldură. (Această cofetărie se afla pe strada Avram Iancu vizavi de clădirea şcolii. Astăzi nu mai exisată).
Istoricul sas Carl Gollner scrie in cartea sa, "Siebenburgisch-sächsisches Heimatbuch", (Cartea patriei transilvano-săseşti), că tranportul bagajelor nu era ocupaţia principală a purligarilor. Ei erau şi "filosofii" oraşului, care discutau despre rostul şi vremelnicia vieţii. Au dispreţuit viaţa comodă, instărită a micii burghzii. In general erau intr ei oameni raţionali, ba chiar inteligenţi, adesea cu obiceiuri ciudate. Era cunoscut intre ei unul cu numele Wachsnecker care vorbea in sensul strict al cuvantului şapte limbi, avand odată slujbă in diplomaţie. Şi-a creat renumele printr-o faptă ciudată, prinzand un şobolan, i-a rupt capul şi l-a mancat. Un cunoscut de al lui, cu relaţii, l-a recomandat pe post de translator la tribunal. Pentru această slujbă era obligat să se imbrace in costum adecvat. Dar nu a suportat mult timp aceast serviciu, părăsind-ul cu următoarele cuvinte : "De ce să inghit eu praful actelor, cand aici pot să respir aer curat ?! ". Alt membru renumit al acestei societăţi a purligarilor era poreclit Priculici şi se distingea in tăiatul lemnelor, sau lustruirea incălţămintei şi ca hamal. Şi-a procurat la un moment dat o flaşnetă, folosind-o cu mult simţ artistic şi aducandu-i un venit serios. Dar un atac cardiac i-a curmat viaţa pe stradă. In buzunarul lui s-au găsit 200 de guldeni (bani olandezi).
Societăţii purligarilor i-au pus capăt schimbările politice după anul 1945, ca şi prostituţiei legalizate, avand ca rezultat răspandirea bolilor venerice şi nu in ultimul rand a violurilor.
Trecură caţiva ani, cand intr-o zi, un bărbat bine imbrăcat bate la uşa locuinţei noastre. A căutat-o pe mama. Il priveam nedumeriţi: oare cine o fi şi ce doreşte?. Dar, incepand vorba, ne-a povestit că odată şi el a fost purligar şi intr-o zi friguroasă de iarnă a dus bagajul mamei, care sosise tocmai cu trenul. Ajungand acasă mama l-a plătit cum se cuvine, l-a servit cu un pahar de rachiu şi cu o farfurie de ciorbă caldă. După ce a povestit cele intamplate, ia inmanat mamei un buchet de flori. In continuare ne-a spus că după descompunerea acestei "societăţi", s-a inscris la facultatea de drept, doreşte să fie avocat şi va apăra drepturile celor săraci.
Intrebandu-l că ce sentimente il cuprind cand se gandeşte la vremurile trecute, a răspuns cu un proverb latinesc: "Tempora mutantur et nos mutamur in illis." (Timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm cu ele)."

[mar1us]

Banuiesc ca doar la noi la Sibiu se foloseste cuvintul purligar ...

[franta]

Eu nu l-am mai auzit pana acum

Sent from my GT-I9100 using Tapatalk 2