7 Mai 1986

[gabrield]

Hai lasa ca nu jucau ei de placere in 86...

Eu nu aveam nici tv color si ei cheltuiau valuta pe blugi si le dadeau sa le vinda lui Ion Becali...

Orice fotbalist de B, nu spun de A, primea apartament, prima de instalare, serviciu cu scoatere din productie, etc.

[samuell]

Şpriţul aniversar a trecut, iar fotbaliştii de la Steaua '86 au rămas cu incă o intalnire de pomină. Dincolo de meciul demonstrativ de pe 7 mai, Ilie Bărbulescu (55 de ani) recunoaşte că reunirea a venit ca un prilej pentru reimprospătarea amintirilor din perioada in care Steaua era cea mai bună echipă din Europa. Fostul fundaş stanga al roş-albaştrilor a impărtăşit pentru cititorii ProSport o parte dintre secretele generaţiei sale şi spune că echipa in care a jucat in 1986 se poate compara cu Barcelona şi Real Madrid, cele mai bune formaţii ale ultimilor ani din fotbalul mondial.

V-aţi reintalnit după 26 de ani alături de oamenii cu care aţi făcut istorie. Mai aveţi ce vă povesti după ataţia ani?
Suntem prieteni in continuare şi aceste revederi sunt binevenite pentru că, dincolo de sărbătorirea caştigării Cupei, retrăim prin povestiri vremurile in care eram cei mai buni fotbalişti din Europa. Acum a fost la Cheile Grădiştei, intr-un loc superb in munţi, o organizare de excepţie.

Spuneţi de organizare şi nu pot să nu vă intreb. Nu era obligaţia clubului Steaua să-şi onoreze legendele printr-un astfel de eveniment?
Este adevărat că doar presa a mai dat importanţă acestui eveniment. Poate că se impunea măcar o scrisoare de felicitare din partea Stelei, nişte cuvinte...

Poate că lucrează la un plan prin care vor să vă egaleze performanţa, de aceea au fost ocupaţi...
(rade) Să cumpere jumătate de echipă de la Real şi jumătate de la Barcelona şi o să ne egaleze. Asta era valoarea noastră. Serios acum, nu se mai poate repeta performanţa aia. Sunt prea mari diferenţele, nu mai avem fotbal aşa puternic, acum jucătorii au tentaţii prea mari in jur pentru a se mai gandi la fotbal.

"Suntem uniţi şi după 26 de ani"

Şi dumneavoastră nu aveaţi tentaţii inainte de Revoluţie?
Ooo. Aveam destule, dar noi aveam limite. Păi atunci nu erau discoteci, femei şi băutură? Erau Melody, Nordul, Hanul lui Manuc, Hotel Bucureşti, Intercontinental, Lido, Ambasador, Varşovia, Drumeţului. (rade) Pe toate ţi le spun.

Vă plăcea distracţia, să inţeleg.
Ne plăcea, dar aveam discernămantul care lipseşte fotbaliştilor de azi. Păi ce, eu intarziam vreodată la antrenamente, aşteptam să mă scoale pe mine nea Imi? Doamne-fereşte! Dacă eram "obosit" ii ziceam direct: "nea Imi, mai adăugăm oboseală la «oboseală»?" Asta era puterea noastră, eram un grup unit!

Dacă vă reintalniţi după 26 de ani inseamnă că incă sunteţi.
Aşa eram şi in teren. Păi dacă Bumbescu il vedea pe unul că trece de mine, crezi că ăla mai trecea de el? Cu fulgi il manca! Dacă scăpa de "Colonel", il lua Iovan. Ne-am sprijinit mereu, am fost şi valoroşi, şi uite că am reuşit să facem ceva.

"Revoluţia a inceput in 1986!"

Bumbescu era cel care vă spirijinea cel mai mult?
Da, şi cu el mă tachinam cel mai tare. Păi el imi zicea mie "cap de mort". Nebunu' văzuse el pe un stalp de electricitate un desen cu un om electrocutat şi i s-a părut lui că seamănă cu mine (rade). A văzut el, al dracu', că vedea bine. Plus că era şi frumos de tot, "cocoşatu'"!

Cand v-aţi dat seama, pe parcursul competiţiei din 1986, că aveţi puterea să caştigaţi trofeul?
Totul a plecat de la altceva. La inceputul acelui sezon, eram la Forban cu toţi. La un moment dat, vine Valentin Ceauşescu la noi şi ne zice "băieţi, anul ăsta nu avem cum să ratăm finala!" Noi am ras, ce era să facem. "Tovarăşe Vali, nu e prea sus pentru nasul nostru?". Dar uite că ştia, se pricepea la fotbal şi a fost conştient de valoarea noastră.

Care e senzaţia caştigării Cupei?
Ne-am dat seama de asta la o bere, după meci. Stăteam ca proştii, ne uitam unii la alţii, şi la un moment dat zice unu' "bă, noi am caştigat Cupa Campionilor!". Trezirea din şoc a fost pe aeroport in ţară, atunci cand am văzut oamenii care ne aşteptau.

Păi ce, nu vă aşteptaţi să fiţi primiţi ca nişte eroi?
Nu e vorba de asta, dar nu credeam că ii va lăsa Ceauşescu să se adune intr-un număr atat de mare. Erau oameni de pe pistă şi pană in stradă! Practic, de acolo a inceput Revoluţia! (rade)

"Ştiţi de ce caştigam noi tot pe vreme aia? Pentru că nici după ce am luat Cupa Campionilor nu eram cu nasul pe sus in Romania, atunci cand jucam cu Jiul sau cu FC Argeş", Ilie Bărbulescu, Steaua '86

"Cariera de fotbalist nu mi-a adus realizarea financiară. Dacă luam Cupa Campionilor in altă ţară, nu mai munceam o zi in viaţa mea!", Ilie Bărbulescu, Steaua '86

Ilie Bărbulescu
Data şi locul naşterii: 24 iunie 1957, Piteşti
Post: fundaş stanga
Carieră in Liga I:
357 goluri/22 meciuri
FC Argeş
FC Olt
Petrolul Ploieşti
Steaua Bucureşti
FC Argeş
Dacia Piteşti
Callatis Mangalia
Cinci selecţii in naţionala Romaniei
Caştigător al Cupei Campionilor (1986), Supercupei Europei (1986), finalist al Cupei Intercontinentale (1986)
De patru ori campion naţional (1979, 1985, 1986, 1987)
De două ori caştigător al Cupei (1985, 1987)

[zmeura]

Dupa cum spuneam,stiau toate barurile,dar atunci chiar daca le mai tineau deschise pentru ei,nu ii prindea dimineata si nici femeile nu ii mancau.Echipa era buna,jucau de placere pentru ca de fapt asa ei erau liberi,tin minte cum ii cerea Laca lui Valentin Ceausescu videoplayerele promise.Se "tiganea" smecherul.