Era la inceputul anilor 90 ..
Renascuti din cenusa celor 50 de ani de comunism , oamenii redescopereau zambetul .
Blugii "turcesti" , casetofoanele "international" de la unguri ,bananele "la liber" ....si alte multe lucruri care acum ni se par nimicuri , reuseau sa redea romanilor speranta ca viata nu inseamna doar un lung sir de vise .
Dupa 50 de ani oamenii simteau ca traiesc din nou .
Cartierele muncitoresti [si nu numai ] trepidau la fiecare sfarsit de saptamana de petrecerile adolescentilor .
Cartierul Bucurestean unde locuiam , nu facea nota distincta .
Era suficent ca sambata seara sa faci o plimbare de 30 de minute pentru a vedea cel putin 20-30 de apartamente unde se tineau "bairamuri"
Mult dorita LIBERTATE a re adus romanilor o pofta de viata demna de o cauza mai buna .
Dupa 50 de ani de intuneric oameni simteau ca s au nascut a doua oara .
Zambeau usor , se bucurau de orice nimic , setea fireasca de viata era usor intretinuta cu orice strop de fericire .
O buna prietena a mea , reuseste sa obtina o invitatie [inca romanii plecau pe baza de invitatie] in Germania la o familie de prieteni .
Intoarsa dupa 30 de zile frematam de nerabdare sa mi detalieze cum arata "lumea de dincolo"
Am iesit alaturi de catelul meu afara in parc , m am indreptat spre binecunoscutul "chiosc" de cartier de unde cumparam 2 [doua] tigari "la bucata" ASSOS sau "Monte Carlo"
Oamenii inca cumparau tigarile "la bucata" de la chiosc si nu li se parea nimic umilitor .
Am umplut sticla de KIWI la 2 L de la dozator si in drumul spre casa am intrebat o extrem de curios , cum arata 'raiul de dincolo" .
Povestile ei ma fascinau .
Multe mi se pareau ireale .
Cand imi povestea de supermarketurile imense de zeci , sute de metri cand noi nu stiam decat de chioscuri sau magazinele de la parterul blocurilor , de masini luxoase , de avansul tehnologic care era intre noi si ei uneori aveam impresia ca vorbeste de niste extraterestri la a caror tehnologie nu vom ajunge niciodata .
Totul parea atat de frumos in povestile ei , eram atat de fermecat de tot ce spunea , cand fara sa realizez cu adevarat importanta ei atunci , o fraza rostita de prietena mea imi rasuna acum in minte avand o alta insemnatate .
Sub vraja imaginilor mentale ce le proiecta cuvintele ei am intrebat o daca i a fost dor de Romania .


- Surprinzator dar mi a lipsit enorm de mult viata de aici . Aici desi nu exista avansul tehnologic de dincolo oamenii inca stiu sa traiasca . Zambesc ! Imi raspunde ea .
Mergeam pe strada in Germania si desi oamenii erau mult , mult mai elegant imbracati cu o bunastare materiala evidenta superioara romanilor totusi erau atat de tristi , de reci .
Prietenii la care am fost castigau multi bani .
Unii aveau 2 slujbe ceea ce le asigura un venit consistent .
Cu toate astea numai erau romanii care ii stiam cand au plecat .
Imi era dor de romanii mei , care rad cu gura pana la ureche pe strada . Imi era dor de Romania in care petrecerile , voia buna sunt o parte din noi .
Uitate la noi .
Nu avem nici tigarile de acolo fumam "la bucata" , nu avem nici sucul original de acolo , dar radem si ne simtim bine impreuna fara sa avem atatia bani cati au ei .
Imi era dor de pofta de viata pe care o au romanii


Mi am amintit aceste cuvinte zilele trecute cand un prieten imi atragea atentia in metrou , ce fete triste au oamenii .
Oameni simpli , oameni saraci sau oameni cu o liniste financiara fara probleme cu toti au un chip impietrit exact ca in povestile pe care le ascultam acum 20 de ani .

Blugii "turcesti " adusi cu autocarele , i am inlocuit cu haine de la cele mai celebre firme de specialitate . casetofoanele luate de la unguri sunt o amintire in fata televizoarelor LCD , sistemelor audio super performante . Batrana Dacie a fost inlocuita de Mercedes ,BMW , Aston Martin ,Ferrari sau Maserati .
Tehnologia ce atunci parea extraterestra este un lucru banal pentru noi .
Am devenit parte din "visul capitalist" .
Dar fara sa realizam am schimbat toate aceste minuni , pe stilul nostru de viata .
Dintr un popor vesel si plin viata , cu o sete nemasurata de a se bucura din orice , asa cum eram acum 20 de ani , am devenit acelasi monstru hadu ,vesnic iritat , nervos pe care prietena mea acum 20 de ani il descria .
Suntem mult , mult prea preocupati de firma pe care o are hainele pe care le cumparam , de diagonala noului TV , sau de motorul automobilului pe care il vom achiziona , pentru a mai gasi timp si pentru a zambi .
Opritiva o secunda si priviti chipurile oamenilor in metrou .
Par scluptate in piatra .
Mergeti intr un cartier obisnuit intr o sambata seara .
Numarati cifra apartamentelor din care se mai aude cate o aniversare .
Incercati sa va amintiti cand ati ras ultima data cu prietenii pana la lacrimi .
Am schimbat zambetul de pe chipul nostru cu o tehnologie extraterestra inlocuind stilul nostru de viata cu unul care nu ne apartine .
Asa cum spunea prietena mea acum 20 de ani ...
Imi este dor de romanii mei aceia plini de viata , zambetul pe care il citeai pe chipul lor , de felul lor vulgar de a petrece , de capacitatea lor unica de a se bucura si a sarbatorii orice nimic .
Acum 20 de ani imi doream masinile si tehnologia "capitalistilor" , acum cand le am ,realizez ca nu a meritat .

Cedez masina de lux contra unui popor cu zambetul pe buze ."