Cocalarul si vinul sfant

[adi sony]

Cocalarul şi vinul sfinţit
de Bruno Ştefan

Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare in sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gat, indrăgostit nebuneşte de manele. Cand făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, innebunnidu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.

Cand m-am mutat in cartierul Militari, apartamentul mi-a fost spart de trei ori in jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată in cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. In ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite. Am inţeles că poliţia era neputincioasă in faţa lui abia la a treia sesizare, cand poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău. Mădălin era stăpanul zonei, peştele celor mai multe prostituate din cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine şi cand are dreptul să joace fotbal pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă in apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau in totalitate de voinţa lui.

După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit in mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Intamplarea a făcut ca in momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui chiar in faţa blocului. Făcandu-mă că nu ştiu că ei mi-au spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie impotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pana la etajul 6, promiţandu-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat rasul şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de injurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, in mod neaşteptat:
Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom' profesor.

Odată aranjată mobila in casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat pană nu i-am imbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul şi limbile s-au dezlegat, au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că imi vor da inapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vandă la talcioc. Tot band şi povestind vrute şi nevrute, razand cu ei şi arătandu-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după cateva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinandu-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat: Dom' profesor e de-acum fratele meu şi trebă să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.

Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a indatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută in cuie şi deşi multe apartamente au mai spart in zonă şi chiar in blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus inapoi un costum, cateva cărţi şi două lenjerii furate in spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat in banda lor.

De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la cate-o şcoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe cate-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional, apărandu-i poza in cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la uşa mea tocmai cand aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am imprietenit cu hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre "cei buni" şi "cei răi", dintre interlopi şi universitari, făcand din relaţia noastră subiectul unui interesant articol.

Cu vremea intalnirile noastre s-au rărit, iar eu am inceput să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puşcării. Intr-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas in nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher - cel mai inalt grad in ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puşcăriaşi. Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec in inchisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat in cateva povestiri, articole şi studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez in proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare in multe din inchisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atat de important incat teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări susţinute in ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat in SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vandută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani inainte de termen.

Eliberarea lui a fost un eveniment pe care gaşca trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. In spatele blocului s-au intins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfaraiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru toţi cocalarii zonei. insuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cantat la această petrecere, iar versuri precum: "puşcărie, puşcărie / urată mi-ai fost tu mie" ori "n-ai venit la vorbitor / curvo vezi că te omor" au răsunat pană tarziu in noapte. Mădălin m-a pus in capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cantece pentru mine. "Dom' profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori in piept" a fost refrenul cel mai cantat in acea seară ca omagiu adus mie - eliberatorul lui Mădălin.

In a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile in care vedea reorganizarea bandei lui de talhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin manăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică - lucru neobişnuit pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la manăstirea Neamţ să se călugărească.

Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi in timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea Romaniei in Uniunea Europeană in diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat in politică şi i-am văzut in campaniile electorale alături de Traian Băsescu - idolul absolut al lui Mădălin şi al intregii bande. Intre timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin s-a şters tot mai mult din memoria mea, lăsand locul altor evenimente şi personaje mai actuale.

In săptămana patimilor din acest an am fost la Muntele Athos impreună cu caţiva prieteni. La izvorul tămăduirii am intalnit un pustnic roman care vorbea catorva pelerini cu inflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă insoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă in oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut. Cand a aterizat pe helioportul de la manăstirea Marea Lavră, cei mai mulţi călugări romani s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mana cu presedintele Romaniei, mai ales că venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii romaneşti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legămant cu necuratul şi are intotdeauna doi draci in spatele lui. Toşi călugării au făcut atunci caţiva paşi inapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu il poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva in jurul lui.

L-am privit cu atenţie - era un om foarte slab, cu părul lung prins intr-o coadă, cu o barbă pe care şi-o mangaia cu nişte degete foarte lungi şi subţiri. Se diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi intaniţi pe Muntele Sfant prin corpul extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a intors spre grupul nostru să ne cuprindă şi pe noi cu privirea. Se uita pe rand la fiecare dintre noi şi ne spunea cateva vorbe care ne amuţeau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a incearcat să aibă copii in ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va implini abia peste alţi 3 ani ("ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi să scurtezi termenul"). Altuia i-a spus că va continua să-şi inşele nevasta cu secretara lui incă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut in urmă cu un an şi jumătate.

Cand a ajuns in dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mana acelui sfant, aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit in ochi şi m-a intrebat: Dom' profesor, nu mă recunoşti?

Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiaşi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum inlocuită cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de la gat erau inlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre care călugărul insoţitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct langă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de caţiva ani.
Mădălin? - l-am intrebat nesigur. Varsanufie acum, mi-a răspuns.

M-a rugat să aştept să dea binecuvantarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred in transformarea unui cocalar in sfant. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amandoi pe munte, bucuros de revederea neaşteptată.
Știam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat in toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.
Despre ce vorbeşti? - l-am intrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?

Nu dom' profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o in mine după eliberare. Ții minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin manăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut in faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg in calea Fiului Ei. M-a cutremurat atat de mult incat a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară in viaţă. Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi indrepte paşii spre manăstire. Am fost intai la Neamţ, iar după ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat in chilia pustnicului Visarion, care murise recent - o peşteră săpată in stancă langă mare. intr-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină puternică ieşea din ea pană la cer. Am fugit la ţărm şi am văzut că lumina insoţea o icoană care se indrepta spre mine. Am innotat pană la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o in chilia mea. A doua zi am pus-o in schitul Prodromu dar cand am ajuns la mine in chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd in oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor.

Am stat ore intregi ascultandu-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am intalnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atat de profundă nu am intalnit pană acum la nici un alt om.

La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau cate una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile Șmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Gelu Frumuşelu.

Ajuns in Bucureşti am mers direct in vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsandu-le cate o sticlă de vin cu rugămintea să o bea in prima zi de Paşti. M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe informaţii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre intalnirea cu el şi despre schimbarea constatată, după care ne-am despărţit.

Ieri insă sora lui Sile Șmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au plecat spre Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gandesc foarte serios să aduc cateva tone de vin de pe Muntele Sfant şi să dau cate o sticlă fiecărui cocalar din Romania. Aş face ţara mai frumoasă, infracţionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar dispărea. I-am expus acest plan unui important lider politic, apropiat al Preşedintelui Traian Băsescu.
Eşti nebun? - m-a intrebat el. Tu vrei să rămanem fără electorat? Scoate-ţi ideea asta din cap.

[delta2k2]

Frumoasă poveste ...




.

[yky]

SUper....Doamne, daca ar fi si adevarata ......as pune umarul la transportatul acelui vin si la imprastierea lui celor care "au nevoie"....de EL.

[Diablo1]

Trimiti si in sträinatate ?