-are ca obiect de studiu structura, proprietăţile fizice şi compoziţia chimică a obiectelor cosmice ca şi procesele care au loc in Univers.

Astrofizica cuprinde ca subdiviziuni:astrofizica practică şi astrofizica teoretică.
Astrofizica practică este centrată pe problema tehnologiilor de culegere a datelor şi prelucrare a lor.
Astrofizica teoretică este centrată pe interpretarea fenomenelor obsevate şi construirea de modele teoretice ale diferitelor situaţii fizice posibile să genereze aceste fenomene.

Astrofizică practică:

  • Optică şi spectroscopie;
  • Fotometrie;
  • Radio astronomie;
  • Teoria procesării semnalelor.

Astrofizică teroetică

  • Modele stelare;
  • Mediul interstelar;
  • Dinamică stelară;
  • Structuri la scală mare;
  • Fizica Universului timpuriu;
  • Cosmologie(se studiaza separat).



Cosmologia este studiul proprietăţilor Universului ca un intreg, avand ca scop modelarea apariţiei, istoriei şi evoluţiei viitoare a acestuia, adică stabilirea unui model cosmologic.

Un model cosmologic este o reprezentare a Universului in ansamblul său. Considerand că, la scală mare, geometria spatiu-timpului este descrisă de teoria generală a relativităţii, un model cosmologic se defineşte prin specificarea:
- Metricii (geometriei spaţiu-timpului) care, pentru compatibilitate cu observaţiile (expansiunea universului), trebuie să prezinte corespondenţe cu metricile de tip Friedmann-Robertson-Walker sau să prezinte caracteristici puternic legate de observaţii;
- Tipurilor de materie conţinute de univers, specificate prin tensorul energie-impuls corespunzător fiecărei componente. In general, alegerea acestor componente se referă la:

  • materia descrisă de un fluid caracterizat de o ecuaţie de stare bine precizată, de exemplu modelul fluidului perfect;
  • o combinaţie de tipuri de materie, caracterizate de densităţi şi proprietăţi diferite;
  • un camp scalar de potenţial precizat (pentru universul timpuriu)
  • camp electromagnetic descris de ecuaţiile lui Maxwell.

- Modului de interacţiune dintre componentele materiei şi dintre acestea şi geometria spaţiu-timpului, prin ecuaţiile lui Einstein;
- Caracteristicilor observabile ale modelului, comparabile cu observaţiile astronomice (abundenţa elementelor chimice, caracteristicile radiaţiei cosmice de fond, expansiunea universului, formarea structurilor cosmice).


P.S.Sunt puse definitiile si cam ce studiaza fiecare,desigur,se gasesc oriunde.
-se stia inca din antichitate ca astronomia conţinea in mare parte astrometrie, calculand poziţiile stelelor şi ale planetelor pe cer.
KEPLER si NEWTON au publicat lucrari de mecanica cereasca .