TELEVIZIUNEA IN CULORI(incepatori+avansati)

[gessle]

SEMNALE VIDEO PRIMARE. SEMNALUL DE LUMINANTA. SEMNALE VIDEO DE DIFERENTA DE CULOARE

Obtinerea semnalelor video primare sau, mai simplu, a semnalelor primare in televiziunea in culori presupune captarea imaginilor cu ajutorul unei camere videocaptoare color care, prin elementul sau traductor al fluxului luminos in semnal electric, pune la dispozitie trei semnale primare ER, EG, si EB.
Traductorul, de fapt tubul videocaptor, piesa cea mai importana din camera de televiziune, poate fi, independent de sistemul TV color, de tip plumbicon, saticon, newicon, trinicon, s.a. In general, camerele de televiziune color sunt echipate cu doua, trei sau patru tuburi videocaptoare.
In afara de tubul videocaptor sunt si alte elemente care concura – in camera videocaptoare – la obtinerea semnalelor primare ca de exemplu sistemul optic de vizare a imaginii (fix sau variabil)’ un sistem de oglinzi dicroice (V. anexa 1) pentru separarea culorilor, filtre colorate pentru R,G,B, preamplificatoare pentru fiecare canal de culoare. In preamplificatoare semnalele primare sunt supuse unei corectii de gama (g, v. anexa 1) in urma careia semnalele primare devin E’R, E’G, E’B. 39584pxc68ggy8z
Pentru a fi asigurata compatibilitatea unei transmisii de televiziune in culori, din cele trei semnale primare – prin sumarea acestora in anumite proportii – se obtine semnalul de luminanta:

E’Y = 0,30 E’R + 0,59 E’G + 0,11E’B,

unde 0,30 + 0,59 + 0,11 = 1, iar E’Y= 100% pentru albul C si E’Y = 0% pentru negru.
Proportiile de lumina R, G, B, sunt diferite in semnalul de luminanta, deoarece ochiul omenesc nu este sensibil in mod egal la toate culorile spectrului. xg584p9368gggy
Semnalul de luminanta este acela care asigura vizionarea in alb-negru a unei transmiuni color cu ajutorul unui receptor alb-negru, deci compatibilitatea.
Pentrun a asigura retrocompatibilitatea si a simplifica operatiile efectuate la receptie, pe lantul de transmisie studio-receptor se transmit, in loc de semnale primare, semnale video de diferenta de culoare.
Semnale video de diferenta de culoare, se formeaza prin scaderea semnalului de luminanta E’Y din semnalele primare E’R, E’G, E’B si astfel se obtin E’R – E’Y, E’G – E’Y, E’B – E’Y.
Din cele trei semnale de diferenta de culoare se transmit numai doua, E’R – E’Y si E’B – E’Y, avand in vedere ca al treilea semnal se poate obtine in receptor printr-o operatie de matriciere. Intrebarea este de ce se transmit tocmai E’R – E’Y si E’B – E’Y, deoarece ar fi posibile si alte combinatii de cate doua. Raspunsul precizeaza ca s-a urmarit evitarea transmiterii unei combinatii care sa contina E’G – E’Y, fiindca amplitudinea acestuia este mai mare decat a celorlalte doua si dorita prelucrarilor ulterioare la care semnalele diferenta de culoare sunt supuse, ar apare perturbatii.
Dupa ce semnalele E’R, E’G si E’B au fost supuse acestei etape prime de procesare in urma careia rezulta E’Y, E’R – E’Y si E’B – E’Y, urmeaza a doua etapa de procesare care are ca scop combinarea acestor trei semnale intr-un semnal unic ce trebuie sa ocupe banda de videofrecventa rezervata semnalului de televiziune alb-negru.
Operatia completa, care include cele doua etape mentionate, reprezinta codarea in TV color. Codarea este specifica fiecarui sistem TV color si este asociata transmisiei semnalelor primare intre camera videocaptoare si receptor. Dintre o serie intreaga de solutii propuse si experimentate au fost retinute trei pentru a fi exclusiv folosite in expluatarea retelelor de televiziune. Acestea sunt proprii celor trei sisteme de televiziune in culori si anume pentru sistemul NTSC, pentru sistemul SECAM si pentru sistemul PAL, codarea fiind in aceste cazuri analogica.
In ultimul timp literatura de specialitate, diferitele comitete insarcinate cu reglementarea si standa***zarea parametrilor unei transmisii de televiziune se preocupa intens de codarea digitala a semnalelor de televiziune in culori.

Sisteme compatibile de televiziune in culori

Sistemul de televiziune in culori, folosit in televiziunea radio didifuzata, trebuie sa satisfaca o serie de conditii, care, de obicei, sunt contradictorii. Enumeram conditiile principale:
-calitatea superioara a reproducerilor culorilor:
-simplitatea relativa a receptorului de televiziune?
-transmiterea semnalelor de culoare in banda de frecventa folosita in televiziunea alb-negru;
-compatibilitatea sistemului de televiziune in culori cu sistemul de televiziune alb-negru;
-stabilitatea la perturbatii;
-posibilitatea de dezvoltare a sistemului de televiziune in culori pastrand principiile lui de baza.

Problema compabilitatii

La nasterea sa, televiziunea in culori se afla, in fata unei surori deja mare, in unele tari, maturizata chiar, cu numele de televiziune alb-negru.
Prin urmare, un sistem de televiziune in culori trebuie sa fie compatibil cu sistemul de televiziune alb-negru.
Acesta inseamna:
-posibilitatea de a receptiona in alb-negru programele color pe receptoarele actuale alb-negru, fara modificarea lor;
-posibilitatea de a receptiona in alb-negru pe televizoarele in culori, programele transmise in alb-negru;
-utilizarea canalelor de comunicatie (emitatoare, linii de radiorelee, etc.) exista pentru televiziunea alb-negru la transmiterea programelor de televiziune in culori.
Din aceste conditii rezulta ca:
-normele de baza ale sistemului de televiziune in culori trebuie sa fie identice cu cele ale sistemului de televiziune alb-negru;
-informatia transmisa prin sistemul de televiziune in culori trebuie sa contina neaparat o informatie de luminanta care sa reflecteze corect stralucirea obiectului transmis, ca si cum captarea si transmisia s-ar face in sistemul de televiziune alb-negru;
-informatia propriu-zisa de culoare trebuie astfel prelucrata ca sa poata fi transmisa in cadrul benzii de frecventa a informatiei de luminanta si sa nu perturbe receptia programelor color pe receptorul alb-negru.
Informatia nde culoare se transmite de la camera de televiziune la receptor sub forma unui semnal care trbuie sa contina un semnal de luminanta si un semnal de crominanta. Suma celor doua semnale formeaza semalul video complex de culoare.
Pentru satisfacerea conditiei de compatibilitate este necesar ca perturbatiile care apar in canalul de culoare sa nu influenteze asupra stralucirii imaginii reproduse, ci doar asupra cromaticitatii ei. Asta este, de fapt, principiul luminantei constante. Experemintal s-a aratat ca, in acest caz, perturbatia este mai putin vizibila, deoarece ochiul este mai sensibil la modificarea stralucirii pe portiuni mici decat la modificarea cromaticitatii. Din punct de vedere colorimetric, conditia respectarii acestui principiu consta in aceea ca, semnalul de luminanta trebuie sa contina toata luminanta culorii si nu trebuie sa contina informatii despre cromaticitatea culorii. De asemenea, semnalul purtator de culoare nu trebuie sa contina informatia asupra luminantei culorii.

[gessle]

Semnalul de luminanta

Componenta tricromica Y contine toata informatia de stralucire a culorii, in timp ce celelalte componente X si Z contin doar informatia cromatica a culorii.
Y = 0,299 R + 0,587 G + 0,114 B (1.0)
Pentru simplificarea notatiilor, in loc de RS, GS, BS s-a pus, respectiv, R, G, B.
Semnificatia ecuatiei (1.0) este urmatoarea. Culoarea alba de referinta C se obtine daca amestecam fluxurile luminoase ale celor trei culori de sinteza alese in raportul (lucru dovedit si experimental):
Φ[R]: Φ[G]: Φ[B] = 1 : 1,96 : 0,38 (1.1)
In acelasi raport trebuie sa se afle si stralucirile culorilor de sinteza alese:
L[R]: L[G]: L[B] = 1 : 1,96 : 0,38 (1.2)
Daca consideram drept unitati de masura pentru culorile de sinteza alese stralucirile: L[R] = 1cd/m2; L[G] = 1,96cd/m2 si L[B] = 0,38cd/m2 atunci stralucirea albului de referinta C, obtinut, prin amestecul acestor culori unitare, este egala cu L0 = L[R] + L[G] + L[B] = 1 + 1,96 + 0,38 = 3,344cd/m2.
Deci, pentru a obtine albul de referinta C de stralucire 1 cd/m2, trebuie ca strulicirile celor trei culori de sinteza alese sa fie egale cu:

L[R] = 1/3,344 L0 = 0,299 L0

L[G] = 1,96/3,344 L0 = 0,587 L0 (1.3)

L[B] = 0,38/3,344 L0 = 0,114 L0 ,

adica tocmai coeficientii din relatia (1.0). Deci, acesti coeficienti reprezinta stralucirile relative ale culorilor de sinteza RS, GS, BS, amestecul carora da culoarea alba de refrinta C.

[laleauaneagra]

locul lui nu e la offtopic,eu cred ca se potriveste mai bine aici

[gessle]

Semnale primare de culoare.
Rosu ?R=610mm
Verde ?v=535mm =>sistem calorimetric
Albastru ?a=470mm

RGB-TV nu sunt culori pure-nu corespund unor radiatii monocromatice.Orice imagine color se poate descompune in trei imagini monocromatice (axiom lui Grassman). Descompunerea se face cu ajutorul unor filtre optice.

Compatibilitatea cu sistemele de TV-A/N.
Compatibilitatea directa reprezinta posibilitatea de a receptiona cu perturbatii acceptabile, pe un TV A/N programele transmise in culori.

Compatibilitatea directa implica utilizarea acelorasi:
- parametri de analiza si de sinteza ca la TV A/N
- parametri ai canalului de transmisiune ca la TV A/N.
-impune unele restrictii cu privire la semnalele utilizate in sistemul TVC.

Compatibilitatea inversa reprezinta posobilitatea unui televizor in culori de a reproduce in A/N un program de TV A/N.I ntroduce o conditionare suplimentara a semnalelor utilizate intr-un sistem compatibil TVC.

Semnalele utilizate intr-un sistem compatibil de TVC.
Ey- semnal de luminanta
B=BR+BG+BB (a treia axioma a lui Grassman)
Ey=0,30ER+0,59EG+0,11EB

Sistemul PAL
Caracteristici comune sistemelor de TVC cu modulatie in cuadratura sunt reprezentate de sistemul PAL imbunatatit. Semnalul de crominanta se obtine prin modulatia in cuadratura a subpurtatoarei de pulsatie ?sp cu cele doua semnale diferenta de culoare.

E'c(t)=E'B-Y(t)sin?spt =ŚE'c(t)Śsin[?spt+fc(t)]
unde
ŚE'C(t)Ś=(E'2B-Y(t)+E'2R-Y(t))1/2
si
fc(t)=arctg[(E'R-Y(t))/(E'R-Y(t))]

Luminanta E'y si crominanta E'c au fost calculate pe baza unei excursii a semnalelor primare de culoare de 1Vvv. Semnalul de luminanta, de crominanta si SVCC pe durata unei linii TV din mira de bare color standard. Rezulta diferente de culoare neponderate.

Pentru obtinerea SVCC s-a redus excursia E'y+E'c la 0,7Vvv si apoi s-au adaugat componentele de stingere si sincronizare. Apar depasiri atit ale nivelului de alb cit si ale celui de sincronizare (sunt limitele excursiei SVC). Semnalul MA este negativ pentru purtatoarea de imagine.

Daca SVCC ar modula o purtatoare RF atunci depasirea excursiei de 1Vvv standard de la TV A/N ar determina suprasarcini pentru emitator prin depasirea nivelului de sincro (pe bara de albastru) si distorsiuni de supramodulatie prin depasirea nivelului de alb (pe barele de galben si turcoaz).

Conditii:
- se pondereaza semnalele diferenta de culoare inainte de modularea in cuadratura a subpurtatoarei de culoare.
- a, b factori de ponderare
E'y+((aE'R-Y)2+(bE'B-Y)2)1/2 Galben =1 (reprezinta nivelul de alb)

E'Y+((aE'R-Y)2+(bE'B-Y)2)1/2 Turcoaz=1

[gessle]

Reprezentarea numerica a imaginilor

O imagine este o suprafata de obicei dreptunghiulara caracterizata, la nivelul oricarui punct al ei, de o anumita culoare. La modul ideal, culoarea variaza in mod continuu in oricare directie. Din pacate, in sistemele numerice, nu se pot utiliza marimi care variaza continuu ci doar forma discretizata a acestora. Discretizarea este operatia prin care se reprezinta o marime cu variatie continua sub forma unui ansamblu finit de esantioane. De exemplu, temperatura mediului ambiant variaza in mod continuu pe durata unei zile, totusi se poate reprezenta evolutia acestiea prin intermediul valorilor masurate la un interval de un minut. Se poate observa ca pentru a se obtine o captare cit mai fidela a evolutiei temperaturii aceasta trebuie masurata la un interval cit mai scurt posibil. In caz contrar (spre exemplu daca s-ar masura o data pe ora) se pot pierde anumite variatii care au aparut intre doua masuratori si care astfel nu mai pot fi observate.
In concluzie, o imagine trebuie sa fie discretizata inainte de a se pune problema reprezentarii numerice. Discretizarea consta in impartirea imaginii intr-un caroiaj asemanator unei table de sah. Fiecare sectiune de imagine delimitata de acest caroiaj va fi considerata ca avind o culoare uniforma - o medie a culorii existente pe aceasta sectiune. Aceste sectiuni mai sint denumite si pixeli sau ppuncte, numarul acestora definind rezolutia imaginii. Astfel se poate afirma, de exemplu, ca o imagine oarecare are o rezolutie de 640x480 pixeli ceea ce inseamna ca pe suprafata acesteia s-a definit un caroiaj care o imparte pe orizontala in 640 de sectiuni iar pe verticala in 480. Operatia de discretizare a unei imagini este pusa in evidenta in imaginea de mai jos care a fost marita in mod special pentru a se putea observa caroiajul.

Pasul urmator il constituie gasirea unei reprezentari pentru culoare. Orice culoare poate fi descompusa in trei culori primare (de exemplu rosu-R, verde-G si albastru-B), cu alte cuvinte orice imagine poate fi obtinuta prin suprapunerea aditiva a trei radiatii luminoase avind aceste trei culori si intensitati diferite. In figura urmatoare se prezinta obtinerea a citeva culori prin acest mecanism:



Deci, pentru a reprezenta numeric o culoare este suficient sa reprezentam intensitatile luminoase ale celor trei culori primare. Daca alocam cite 8 biti pentru fiecare componenta se pot codifica 256 nivele de intensitate, astfel, absenta culorii (intensitate zero) se codifica prin valoarea 00000000 binar (00h) iar intensitatea maxima prin cea mai mare valoare reprezentabila pe 8 biti si anume 11111111 binar (FFh).
Aceasta reprezentare, insa, tine mai mult de modalitatile tehnice de captare si reproducere a imaginii si mai putin de mecanismul fiziologic de percepere a culorii. Prin diferite experimente s-a constatat din punct de vedere al capacitatii de percepere a detaliilor, ochiul este mai sensibil la intensitatea luminoasa a culorii decit la nuanta. Din acest motiv este interesanta o alta modalitate de reprezentare a culorii care sa tina cont de aceasta observatie, un exemplu fiind reprezentarea YUV utilizata in televiziunea in culori. In acest caz, in locul celor trei componente primare R,G,B se utilizeaza alte trei marimi derivate din acestea si anume:

In cazul acestei reprezentari, componenta Y corespunde intensitatii luminoase percepute pentru respectiva culoare (coeficientii 0.30, 0.59 si 0.11 sint stralucirile relative la alb ale celor trei culori primare rosu, verde respectiv albastru). Aceasta componenta mai este intilnita si sub numele de luminanta.
Componentele U si V sint cele care definesc nuanta culorii, din acest motiv, sint denumite componente de crominanta. Se observa ca se calculeaza ca diferenta dintre componenta rosie respectiv albastra si cea de luminanta.
In cazul televiziunii in culori, acest sistem de reprezentare a fost ales din considerente de compatibilitate cu sistemul de televiziune alb-negru care deja utilizat pe scara larga.
Avantajul reprezentarii YUV este acela ca separa componenta de luminanta pentru care ochiul este foarte sensibil la detalii de componentele de nuanta pentru care sensibilitatea este mai redusa.
Acest lucru face posibila reducerea informatiei asociate unei imagini prin utilizarea unei rezolutii mai reduse pentru componentele de crominanta. In cazul televiziunii in culori se realizeaza o "compresie" prin limitarea benzii de frecventa alocate semnalelor de crominanta (de exemplu in sistemul PAL semnalele U si V au o banda de 1.3Mhz fata de semnalul Y care are o banda de 6Mhz).
Formatul BMP (bitmap)

Acest format este cel mai utilizat la ora actuala pentru reprezentarea numerica a imaginilor. De fapt sub acest nume se regasesc mai multe tipuri de formate care au urmarit de fapt evolutia in domeniul dispozitivelor de afisare a imaginii. In toate cazurile formatul este compus dintr-un antet care contine informatii generale despre imagine (dimensiuni, modul de codificare al culorii, etc.) si o sectiune in care se codifica propriu-zis imaginea. In anumite cazuri, intre aceste doua sectiuni se insereaza o "tabela de culori".
Antetul ocupa 54 de octeti si are urmatoarea structura:

typedef struct{
word Type; /* tipul fisierului "BM" */
dword Size; /* dimensiunea fisierului (in octeti) */
word Res1; /* rezervat (=0) */
word Res2; /* rezervat (=0) */
dword Offset; /* adresa relativa in fisier a codificarii imaginii */

dword Length; /* numar de octeti pina la sfirsitul antetului (40) */
dword Width; /* latimea imaginii in pixeli */
dword Heigth; /* inaltimea imaginii in pixeli */
word Planes; /* nespecificat (=1) */
word Color; /* numar de biti/pixel (culoare) */
dword Comp; /* tip compresie (este 0=necomprimat) */
dword Size; /* numarul de octeti din codificarea imaginii */
dword XDef; /* definitie pe orizontala in pixeli/metru */
dword YDef; /* definitie pe verticala in pixeli/metru */
dword ClrUsed;/* numarul de culori utilizate in imagine */
dword ClrImp; /* numarul de culori importante */
}ANTET;
Modul de reprezentare al culorii este indicat de catre cimpul Color si poate fi 1, 4, 8 sau 24. Acest numar indica pe citi biti este codificata culoarea la nivelul fiecarui pixel. In cazul utilizarii a 24 de biti/pixel nu este necesra utilizarea unei tabele de culori, fiecare pixel fiind codificat printr-o structura de trei octeti:
typedef struct{
byte Blue; /* intensitatea componentei albastre */
byte Green; /* intensitatea componentei verzi */
byte Red; /* intensitatea componentei rosii */
}RGB;
In celelalte cazuri se utilizeaza o tabela de culori care este utila pentru a asocia o culoare fiecarui cod de 1, 4 sau 8 biti folosit pentru reprezentarea culorii. Astfel, in cazul utilizarii a 8 biti/pixel rezulta ca avem la dispozitie 256 de coduri, deci culori diferite. Pentru a indica ce culoare corespunde ficarui cod se utilizeaza o tabela cu 256 de elemente cu urmatoarea stuctura:
typedef struct{
byte Blue; /* intensitatea componentei albastre */
byte Green; /* intensitatea componentei verzi */
byte Red; /* intensitatea componentei rosii */
byte Res; /* rezervat (=0) */
}RGBQUAD;
Codul de 1, 4 sau 8 biti reprezinta indexul in aceasta tabela de unde se citeste culoarea reala a acelui pixel. Parametrul ClrUsed specifica numarul de elemente ale tabelei de culori (daca numarul de elemente este egal cu numarul maxim de coduri reprezentabile pe numarul de biti utilizat, atunci valoarea acestui parametru este 0). Parametrul ClrImp defineste numarul de elemente din tabela utilizate efectiv in imagine (daca sint utilizate toate, atunci acest parametru are valoarea 0).
Parametrul Comp specifica tipul de compresie utilizat. Desi, initial, se prevazuse posibilitatea utilizarii unor mecanisme de compresie, in momentul actual pentru aceste situatii s-au definit alte formate astfel incit acest parametru va vi sigur egal cu 0 adica nu se utilizeaza compresie.
Parametrii XDef si YDef se refera la dimensiunea fizica a unui pixel (orizontala si verticala). Astfel, daca acesti parametrii au valoarea 2000 insemna ca un pixel are dimensiunea de 0.5x0.5mm. Acest lucru este valabil numai in cazul prezentarii imaginii pe medii care permit impunerea unei anumite dimensiuni pentru pixeli (cazul tiparirii imaginii) si nu in cazul afisarii pe ecran. Ultima sectiune este cea care contine codificarea propriu-zisa a imaginii. Aceasta sectiune contine codurile care corespund culorilor fiecarui pixel daca imaginea este parcursa linie cu linie de la ultima (cea mai de jos) catre prima (cea mai de sus), fiecare linie fiind parcursa de la stinga la dreapta. Codurile sint impachetate la nivel de octet (de exemplu daca se utilizeaza 1 bit/pixel fiecare octet va contine 8 pixeli). Codificarea unei linii trebuie sa contina un numar de octeti multiplu de 2 in cazul utilizarii codiificarii de 1 bit/pixel sau multiplu de 4 in celelalte cazuri, acest lucru realizindu-se prin completarea liniei cu un numar corespunzator de octeti suplimentari egali cu 0.

[Snow]

Am avut o lectura frumoasa si educativa in diminieata asta. Felicitari!

[gessle]

Am gasit un capitol interesant despre televiziune +ceva despre HDTV:

http://www.zshare.net/download/20569201383690c2/

[Einstein]

Sunt articole vechi dar interesante.

[dan2000]

daca sunteti interesati pot face foto cu aparatura folosita in procesarea imaginii tv ( transfer pelicula /digital , procesare digitala /corectie /efecte ) atat sd cat si hd .

[delta2k2]

De ce nu ? Majoritatea vedem ce-i la TV , dar nu prea stim ce este in spatele "cortinei".
Multumim

[gessle]

daca sunteti interesati pot face foto cu aparatura folosita in procesarea imaginii tv ( transfer pelicula /digital , procesare digitala /corectie /efecte ) atat sd cat si hd .

Da-i drumul,asteptam!

[dan2000]

cum am avut un pic de timp azi , aici fiind sarbatoare am facut cateva foto .

masinile care fac transferul de pe pelicula in digital





[URL=http://g.imageshack.us/img217/immagine042af5.jpg/1/][IMG]



[URL=http://g.imageshack.us/img385/dscn17111yk0.jpg/1/][IMG]

[dan2000]

unul din cele 3 posturi de munca ale mele ....




aci se lucreaza la ultima serie the simson HD primul episod va iesi anul viitor . au terminat doar genericul . ei estimeaza ca vor termina intregul serial in 2 ani dar de obicei nu reusesc sa respecte termenele . oricum cred ca e prima imagine din noul serial care a aparut pe net . as puine mai multe dar imi e frica sa nu am probleme .




restul luni ca e taziu si trebuie sa plec acasa .

[dan2000]

un studio ptr dublaj audio .





un "studio" ptr corectia audio , de fapt o mica sala de cinema .






amplificatoare , dts si alte prosti care deservesc respectiva sala





timecode , vtr ,davinci (prima corectie lumina /culoare ) si alte dracii






[URL=http://g.imageshack.us/img171/immagine008ze8.jpg/1/][IMG]







magaziile de fotograme . adica sute de hdd-uri scasi .









[URL=http://g.imageshack.us/img411/immagine016mj0.jpg/1/][IMG]

sala masinilor , nu stiu de ce ii spun asa probabil cu multi ani in urma de aici a pornit tot . in fapt de aici iese produsul finit , productiile ptr clienti mai "amarati " cum sunt fox italia , sky disovery iau in beta . "smercheri" cum sunt rai intra direct in serverele noastre si descarca pe fibra .






daca intereseaza pe cineva mai pun , daca nu ma opresc aici .

[gessle]

Inaltă definiţie vs. Definiţie standard

Definiţie standard (SD)in cazul video-urilor (cum ar fi NTSC, PAL, SECAM) reprezintă semnale cu rezoluţie intre 480 şi 576 linii orizontale.
Inalta definiţie (HD)in cazul video-urilor reprezintă semnale cu rezoluţie cuprinsă intre 720 şi 1080 de linii orizontale.
Puteţi compara HD şi SD cu fotografia digitală: o imagine de 10 milioane de pixeli pe format 10 x 15 cm nu va arăta mult mai bine decat o imagine de 5 milioane de pixeli imprimată pe acelaşi format. Totuşi, dacă imprimaţi aceleaşi imagini pe format 40 X 30 cm, diferenţa va fi semnificativă.
Pe un ecran mic, diferenţa dintre cele două nu va fi neapărat perceptibilă. Puteţi observa o diferenţă doar in cazul culorilor, deoarece gama de culori in cadrul imaginilor de inaltă definiţie este mai variată.
Totuşi, pe un ecran mai mare (de la 32 de ţoli cu cel puţin 720 de linii orizontale sau pixeli verticali), diferenţa devine foarte uşor de observat.


Imaginea de SD pe un ecran mic
Imaginea de HD pe un ecran mic

Definiţie standard pe ecran mare
Inaltă definiţie pe ecran mare