Oficial, printr-o controversată declaraţie de avere, el a recunoscut un teren intravilan de 1.000 mp, un Volkswagen din 2001, o jumătate de apartament din 1988, conturi in Romania de 17.965 dolari şi 100 milioane lei şi un cont in SUA, de 175.000 dolari. Intrebat asupra provenienţei celor 192.000 de dolari din conturile sale, Geoană a declarat că ei provin din banii caştigaţi ca bursier la şcoala de Administraţie Franceză (1991-1992) şi din salariul pe care l-a avut ca ambasador in SUA. Fostul preşedinte Emil Constantinescu a declarat pentru un cotidian central: „Nu se pot face economii de acest gen. Am multe cunoştinţe care lucrează in mediul diplomatic şi care au venituri comparabile cu cele pe care Mircea Geoană le-a avut in Statele Unite. Mi-au spus că e greu, e chiar imposibil să strangi mai mult de 11.000, maximum 15.000 de dolari in patru ani. Toţi mi-au mărturisit asta”. In contul lui Mircea Geoană a fost trecut şi un teren din Buşteni, a cărui valoare este de aproximativ 450.000 de dolari. Terenul aparţine insă socrilor lui Mircea Geoană şi a fost obţinut printr-un schimb cu Romsilva, condusă de pesedistul Gheorghe Gavrilescu. Soţii Costea au cedat Regiei Pădurilor 5.000 mp in localitatea Băneşti şi au primit in schimb, in baza Legii nr. 69/1991, un teren de 4.000 mp in cartierul Zamora din Buşteni. De asemenea, faptul că Ion Iliescu l-a numit la un moment dat „prostănac” si „comunist”, l-a stigmatizat pe toată perioada sa de cariera politică.
Mircea Geoană a fost menţinut pe intreaga durată a presedintei lui Emil Constantinescu, ca ambasador in Statele Unite ale Americii. Una dintre explicaţii a fost aceea că Geoană a reuşit să se facă plăcut la Washington, soţii Geoană fiind persoane prezentabile şi inteligente, care ştiu să intreţină o discuţie in limba engleză. S-a mai spus, la fel, că după ce a aflat că Emil Constantinescu a caştigat alegerile din 1996, Mircea Geoană i-a trimis acestuia o scrisoare prin care şi-ar fi exprimat bucuria că, in sfarşit, „am scăpat” de „stafiile trecutului” sau „de cancerul democraţiei romaneşti”. Scrisoarea, trimisă prin fax preşedintelui Constantinescu, l-ar fi determinat pe acesta să-l menţină la Washington pe ambasadorul Geoană. Deşi, in mai multe randuri, s-a evocat existenţa acelui răvaş, pană in prezent nimeni n-a reuşit să producă dovada că ar fi existat.
