-
Suedia (exemplul 1)
La ultimele alegeri, in 2006, partidul "castigator", cu cel mai mare numar de parlamentari a fost cel Social-Democrat (130 de parlamentari, 35% din voturi).
Pe locul doi au fost moderatii (conservatorii) cu 97 de parlamentari, si 26,2% din voturi (aproape 10 la suta mai putin!!!). Prim ministru a devenit liderul moderatilor Reinfeldt, aliindu-se cu trei alte partide mai mici de centru dreapta, care impreuna au o majoritate parlamentara (coalitia majoritara de centru-dreapta: 178 de parlamentari; opozitia: 171 de parlamentari; la mustata dar perfect democratic) .
Nimeni altul decat presedintele actual al Consiliului European este cel mai bun exemplu ca nu primul clasat da primul ministru, ci coalitia majoritara din parlament.
-
Suedia (exemplul 2)
Acelasi lucru s-a intamplat si in 1991. Primii clasati au fost din nou Social-Democratii, cu 37,6% si 138 de parlamentari.
Moderatii conservatori ai lui Carl Bildt au fost pe locul doi cu doar 21,9% (diferenta de 15%!!!) si 80 de parlamentari. Bildt a devenit prim-ministru, in coalitie cu 3 partide mai mici, avand o majoritate de 171 parlamentari fata de 154 ai opozitiei.
-
Franta (1986)
Partidul socialist (PS) al presedintelui Mitterand s-a clasat primul cu 212 parlamentari. Locul al doilea: conservatorii lui Chirac (RPR) cu 155 de parlamentari. Locul al treilea: liberalii de la UDF cu 131. Cu toate ca Mitterand putea numi pe cine dorea, fara consultari, asa cum aratam intr-o postare recenta, Mitterand a constatat in mod democratic ca RPR-UDF au o majoritate, si l-a numit pe Chirac prim- ministru.
-
Austria (1996)
Locul trei da primul ministru. Locul unu: Social democratii (SPÖ) 65 de parlamentari. Locul al doilea: Nationalistii (FPÖ) 52 de parlamentari. Locul 3: conservatorii (ÖVP) lui Wolfgang Schussel 52 de parlamentari (dar mai putine voturi ca locul al doilea). Prim-ministru a devenit Wolfgang Schussel, in coalitie cu partidul clasat pe locul al doilea, iar partidul cu cei mai multi parlamentari a mers in opozitie.
-
Germania Federala (in urma alegerilor din 1969, 1976 si 1980)
Din 1969 pana in 1982 social-democratii germani (SPD) au guvernat in coalitie cu partidul liberal (FDP). In aceasta perioada de 13 ani, au avut loc patru scrutinuri electorale. La trei dintre ele ('69, '76, '80) SPD s-a clasat pe locul al doilea. Formand insa o coalitie cu liberalii, a desemnat cancelarul, iar presedintele german, chiar daca a fost de alta culoare politica, l-a investit fara a clipi. La alegerile din 1969, partidul clasat pe locul intai (CDU, crestin-democrati) a avut chiar aproape 49% din voturi si parlamentari, ceea ce nu i-a scutit de opozitie.
1969: CDU 250 de parlamentari, SPD 237 parlamentari, cancelar SPD Willy Brandt (premiu Nobel pentru pace) in coalitie cu FDP.
1976: CDU 254 parlamentari, SPD 224 parlamentari, cancelar SPD Helmut Schmidt
1980: CDU 237 parlamentari, SPD 228 parlamentari, cancelar a ramas Helmut Schmidt, SPD, in coalitie cu FDP.
-
Ungaria (2002)
Clasament in urma alegerilor:
1: Fidesz (centru-dreapta) 188 de parlamentari
2: MSZDP (social-democrati) 178 de parlamentari, Megyessi
3: SZDSZ (liberali) 20 de parlamentari
Rezultat: Coalitie intre locurile doi si trei, iar candidatul MSZDP, Megyessi, prim ministru