MASONERIA si secretele ei...

[gessle]

DESPRE MASONERIE SI ANTIHRIST


"In spatele sistemului perfect al cãrtii de credit, al codului de bare, realizat prin computer, se ascunde o dictaturã universalã, se ascunde sclavia, robia fatã de antihrist" (cuviosul Paisie Athonitul)

Studiu introductiv

Intentia noastrã nu este aceea de a "agita spiritele" sau de a bãga frica in credinciosi, ci de a informa pe toti cei doritori de mintuire despre planurile oculte si satanice puse la cale impotriva crestinilor. Dacã ele creeazã lumii in care trãim o imagine de apocalips nu este vina noastrã. Realitatea trebuie sã o privim si sã o primim asa cum este. Lãsam pe fiecare sã tragã concluziile cu privire la vremurile pe care le trãim. De asemenea trebuie sã observãm cã o seamã de organizatii internationale de facturã politicã, economicã, stiintificã, culturalã, religioasã sau ocultã militeazã pentru o nouã ordine mondialã si pentru instituirea unui guvern mondial care, chiar dacã nu va fi adus de la inceput de Antihrist, anuntã vremurile cele de pe urmã ale lumii. Ce este, oare, noua erã la care lucreazã cu sirg Francmasoneria si Sionismul mondial, dacã nu sfirsitul lumii acesteia crestine?

Nu este vorba de o noua erã si o nouã ordine intr-un stat sau altul, ci de o noua erã la scarã planetarã si de o Nouã Ordine Mondialã.

Noi, crestinii de astãzi, nu trebuie sã ne temem cã sfirsitul este aproape si cã s-ar putea sã-l apucãm. Cu o moarte toti sintem datori, iar la judecatã, mai devreme sau mai tirziu, tot vom ajunge. Se teme de moarte cine nu nãdãjduieste in inviere, iar de judecatã se teme cel care este necinstit cu sine, cu semenii si cu Dumnezeu. Asa cum primãvara se cunoaste cã este aproape cind vedem copacii ca infrunzesc, tot asa putem cunoaste cã sfirsitul este aproape cind vom vedea implinindu-se "semnele vremurilor", despre care aminteste Domnul nostru Iisus Hristos.
Totusi apropierea sfirsitului lumii presupune niste pregãtiri speciale, avind in vedere ispitele si greutãtile nemai-intilnite care vor veni peste crestini. In aceste vremuri trebuie sã ne intãrim in credintã ca sã putem rãbda toate prigonirile si muncile care vor veni asupra noastrã de la slugile lui Antihrist. A crede in Hristos inseamnã a-l respinge pe Antihrist si a refuza toate cursele lui. Oricit de mari ar fi muncile si chinurile la care vom fi supusi, noi sã nu ne inchinãm lui si nici sã-i primim semnul de 666, care inseamnã lepãdarea de credintã.

Drept slãvitori crestini, preferati de zeci de mii de ori moartea fizicã in locul celei sufletesti, care se infãptuieste prin semnarea cererii la primirea noului buletin de la autoritãti.

Putinã psihologie...

Nimic rãu intr-un buletin mai simplu, mai elegant, mai practic pentru omul zilelor noastre, in plinã erã "tehnocratã" - vor zice foarte multi, fie ei muncitori, intelectuali, tãrani, studenti, oameni politici, preoti, arhierei, pastori. Cei mai multi vor spune cã problema buletinelor nu-i priveste direct. Aceasta-i prima lor gresealã: ignoranta. Nici unul dintre ei nu se simte jignit, lezat in drepturile sale intr-o societate care se declarã pe sine "democraticã", cã nu a fost consultat in aceastã problemã!

Omul de rind - si intelegem aici pe toti aceia care nu sint initiati in tainele istoriei, fie ei muncitori, tãrani, intelectuali, oameni politici sau clerici -, desi voteazã pentru democratie si libertate nu poate depãsi starea de sclav al unei minoritãti. Sclavi au existat dintotdeauna. Este o constatare ce se poate verifica!

Majoritatea oamenilor sint robi, fie altor oameni, fie patimilor, fie Satanei cãruia i s-au vindut. Au existat sclavi in antichitate, au existat si in era crestinã, existã si astãzi, si vor exista pinã la sfirsitul acestei lumi. Acceptarea subordonãrii este o atitudine inscrisã genetic in fiinta noastrã, pe lingã aceea a demnitãtii umane. si toti oamenii au aceastã genã activatã.

In antichitate o minoritate uzind de fortã a reusit sã se impunã asupra maselor si sã le subjuge pinã acolo incit sclavii ajunseserã sã fie scosi din categoria umanã. Cãci in ei gena demnitãtii umane fusese total dezactivatã.

A venit crestinismul si a schimbat fata lumii, cum nu au fãcut-o si nu o vor face alte religii. Crestinismul a spiritualizat relatiile dintre oameni, aratind cã toti oamenii sint frati intre ei cu aceleasi drepturi si datorii unii fatã de altii si impreunã "robi ai Domnului". Dumnezeu este Stãpinul. Prin crestinism se restaureazã demnitatea umanã in toti oamenii care vor urma lui Hristos. Astfel toti crestinii care se supun poruncilor lui Dumnezeu, lãsate in Noul Testament si pãstrate de Traditia Bisericii, lucreazã la infãptuirea acestui plan de restaurare a demnitãtii umane in lume pinã la sfirsitul veacurilor. Au existat si existã oameni care au refuzat sã-l recunoascã pe Dumnezeu ca Stãpin al tuturor, incercind in acelasi timp sã se declare ei stãpini peste unele mase de oameni, cu ajutorul fortei rãului. Acestia sint cei care lupta cu Dumnezeu, care au luat chipul diavolului, sint antihristii, ateii. Au trecut aproape 2000 de ani de crestinism si lumea e plinã de suferintã! Nu crestinismul este de vinã! Vina o poartã toti aceia care urmind sfatul Satanei au incercat si incearcã sã se facã ei stapini peste oameni in locul lui Dumnezeu. Libertatea cu care i-a inzestrat Dumnezeu au folosit-o pentru a se rãscula impotriva Acestuia. Acesta este izvorul rãului din lume, nesupunerea omului fatã de poruncile lui Dumnezeu.

Omule! daca vrei sã-ti fie tie bine (dacã vrei sã te mintuiesti) supune-te lui Dumnezeu. Supune-te poruncilor lui Dumnezeu.

Tu nu poti depãsi starea de sclav! Alege! Alege sa fii robul lui Dumnezeu sau robul Satanei si al oamenilor!

Deschide ochii si priveste in jur. Ţi se vorbeste de libertate si democratie. si ce vezi? Vezi cum legile firesti dupã care omenirea s-a condus veacuri de-a rindul - Legea lui Dumnezeu -, este schimbatã in numele libertãtii. In numele libertãti, o minoritate ocultã incearcã sã ne convingã cã Legea lui Dumnezeu nu este dreaptã. si ce zic ei?

Dumnezeu a zis: "Eu sint Cel ce sint", ei zic: "Fii tot ce poti fi! Tu esti dumnezeu".

Dumnezeu a zis: "Eu sint Dumnezeul tãu sã nu ai alti dumnezei afarã de Mine", ei zic: "Inchinã-te la orice dumnezeu, dar descoperã pe dumnezeul din tine".

Dumnezeu a zis: "Sã nu ucizi", ei zic: "Nu existã ucidere, ci doar legitimã apãrare". Dumnezeu a zis: "Sã nu furi", ei zic: "Nu fura, ci negociazã".

Dumnezeu a zis: "Sã nu curvesti", ei zic: "Curvia este religia noastrã. Poti sã curvesti cum vrei si cu cine vrei, prin ea ajungi la dumnezeul nostru".

Ce inseamnã aceasta? Inseamnã sã urmãm lui Lucifer care a vrut sã se facã pe sine dumnezeu. Sã credem, adicã, cã noi putem depãsi conditia de robi, ca mai apoi sa ne rãzvrãtim impotriva lui Dumnezeu, cu gindul de a deveni stãpini pe noi insine. Dar acest lucru nu se poate. Putem respinge darurile lui Dumnezeu ce decurg din supunerea fatã de poruncile Lui, dar sã-i luam locul nu putem. Nici Lucifer nu a putut. Cind a gindit sã-si punã scaunul mai sus decit a lui Dumnezeu, a si cãzut in prãpastia iadului, devenind din inger al luminii, inger al intunericului si al groazei. Diavolul de mii de ani incearcã a-i insela pe oameni ca sã-l proclame Dumnezeu.

De sute de ani organizatii oculte, secrete, vindute Satanei pun la cale o rãzvrãtire impotriva lui Dumnezeu in care sã fie atrasã omenirea intreagã. Aceastã minoritate ocultã odatã cu ridicarea omului impotriva lui Dumnzeu activeazã si gena supunerii neconditionate fatã de o autoritate.

De-a lungul timpului dictaturile nu au reprezentat altceva decit niste experiente de activare a genei supunerii neconditionate. La inceput s-a uzat de practici magice, de vrãjitorie, alchimie, astrologie s.a., cu timpul, insã, s-au folosit din plin toate cercetãrile si descoperirile stiintifice, care, in treacãt fie spus sint rodul geniului faustic.

Acum pe lingã vechile metode de manipulare ale maselor se utilizeazã si parapsihologia, care nu este altceva decit ridicarea la rang de stiintã a vechilor practici magice.
Atit de intensã este aceastã manipulare, inceputã incã de la nasterea omului, incit noi fãrã sã ne dãm seama devenim sclavii acelei minoritãti care conduce din umbrã.

[gessle]

Sclavia ajunge sã devinã parte integrantã din viata noastrã, incepem sã nu ne simtim bine decit dacã sintem sclavi. De multe ori s-a afirmat dupã revolutia din decembrie 1989 cã nu stim ce sã facem cu libertatea noastrã. Acest lucru se descoperã ca o dovadã a celor afirmate mai sus. Ni s-a inhibat, prin mijloace oculte, magice si parapsihologice gena gindirii, actiunile noastre scãzind spre limita reflexelor conditionate. Se lucreazã consecvent la indobitocirea omenirii. Nimic exagerat! Cititi Protocoalele inteleptilor Sionului si vã veti convinge! Priviti la sclavii care ne conduc tara! Ei se numesc politicieni. I-am ales ca sa ne reprezinte interesele si ei s-au vindut altora. Mirajul banului, pe de o parte, si frica de a pierde micul privilegiu ce le-a fost fãcut, pe de altã parte, ii face sã se poarte ca niste sclavi, care nu au nici un Dumnezeu. Dacã totusi insistã cã sint crestini, atunci sint niste dedublati, atei in societate, credinciosi doar in mintea lor. Dar nu conteazã ce ai in minte, ci ceea ce faci in raport cu semenii.

Cum altfel pot fi calificati cei care in Parlament iau hotãriri anticrestine, ca de pildã: legea pentru liberalizarea avortului, libertatea acordata asa-ziselor minoritãti sexuale (homosexuali si lesbiene), acceptarea buletinelor electronice cu semnul 666, a cãrtilor de credit VISA, tolerarea prozelitismului sectar si a organizatiilor satanice, a pornografiei in cinematografe, teatre, presã, a spectacolelor indecente (tip concursuri de frumusete s.a.), a continuãrii educatiei materialiste atee in scoli s.a.?

Toate dau pe fata sclavul din om. Liber cu adevãrat este doar cel care are curajul sã mãrturiseascã adevãrul chiar cu pretul de a fi socotit nebun sau chiar cu pretul vietii. "Veti cunoaste adevãrul si adevãrul vã va face liberi", spune Mintuitorul. Ce crestini sint aceia care se supun ordinelor masonice si sionismului international? Nu sint crestini; ei sint sclavii slugilor lui Antihrist...

Putina istorie...


Totul a inceput cu multe veacuri inainte... De aceea ca sã putem intelege evenimentele la care sintem martori, la acest sfirsit de mileniu, lãsind la o parte orice idee preconceputã si orice orgoliu de atoate-stiutori, sã ne intoarcem in timp pentru a descoperi rãdãcinile ce au odrãslit conceptul de nou nouã ordine mondial mondialã. De mii de ani Satana incearcã sã-i insele pe oameni ca acestia sã-l proclame dumnezeu. Noi ne vom indrepta privirile spre inceputurile erei crestine.

Dupã intruparea Fiului lui Dumnezeu, Satana se lupta mereu sa distrugã Biserica intemeiatã de Acesta. Rãzvrãtirea lui Satan impotriva lui Dumnezeu se materializeazã prin lupta pe care Satana o dã Bisericii lui Hristos, adicã prin lupta impotriva crestinilor. Crestinii au fost si sint victimele acestei violente Satanice. La inceput, in primele veacuri, crestinii, au avut de urcat muntele suferintei pricinuit de persecutiile impãratilor pãgini, apoi dupã cistigarea libertãtii la inceputul secolului al IV-lea au avut de trecut prin prin pãdurea cu fiare sãlbatice, plinã de eretici si erezii, care pindeau la tot pasul sã sfisie constiinta curatã a crestinului dreptmãritor. Dar nici dupã trecerea acesteia drumul nu s-a sfirsit. El a dat in mlastina deznãdejdii, acolo unde cãrarea pare a se pierde; este perioada celui de al doilea mileniu al erei crestine. Mai intii mileniul al doilea debuteazã prin ruperea Bisericii crestine in douã (Biserica Romei la anul 1054 se rupe de trupul Bisericii lui Hristos), ca mai pe urmã incepind cu secolul al XVI-lea sã se pulverizeze in mii si mii de secte. Bietul crestin, pus in fata acestui fapt, nu mai stie incotro s-o apuce. Multi cad sub povara deziluziilor, dar multi cu nãdejde in biruintã, cãlãuziti de lumina lui Hristos, merg tot inainte infruntind orice greutãti pina cind vor ajunge la cel mult iubit, Domnul nostru Iisus Hristos.

Ruptura petrecutã la anul 1054 si mai apoi fãrimitarea Bisericii Catolice in mai multe grupãri religioase nu au fost intimplãtoare. Prin toate aceste actiuni s-a urmãrit distrugerea Bisericii lui Hristos. La anul 1054, orgoliul unui cardinal, Humbert, sfisie Biserica in douã. In secolele XIV-XV prereformatorii Jan Hus, John Wiclif, Savanarola, clatinã Biserica Apuseanã, iar in secolul al XVI-lea Luther, Zwingli si Calvin produc noi rãni in trupul Bisericii.

Toate aceste evenimente au fost provocate de organizatii oculte anticrestine. Trebuie sã stim, de pildã, cã Luther era rosicrucian. Frãtiile si ordinul rosicrucienilor, dupã cum consemneazã istoriografia, sau constituit in secolele XVI- XVII, dar existenta unor comunitãti de rosicrucieni este atestatã incã din anul 1250, desi denumirea se trage abia de la Christianus Rosecreutz (1378-1484). Unul din telurile lor fusese Reforma, iar marii reformatori de mai tirziu s-au inspirat din ideologia lor. Frãmintarile ulterioare a protestantismului, sectarismului diferitelor "biserici libere", a fost de asemenea opera unor francmasoni. Wesley, Chalmers, Zinzendorf au fost francmasoni. O Bisericã puternicã era greu de distrus printr-o luptã fãtisã. De aceea intii trebuia scindatã Biserica cea una prin deformarea unei pãrti a ei: urma apoi pulverizarea pãrtii reformate, din moluzul rezultat trebuind sã se edifice o nouã unitate, mai tolerantã, mai democraticã, mai deschisã adicã mai ecumenicã. Secte precum "stiinta crestina", mormonii, martorii lui Iehova, antroposofii sint creaturile lojelor francmasonice.

Mai mult decit atit, incepand cu Conciliul II Vatican, chiar papii ar fi francmasoni. Masoneria este o organizatie misticã cu scopuri secrete. Primele trei grade reprezintã doar nada si legitimatia umanistã a francmasoneriei . Abia gradele superioare, cele care descind din Ordinul Cavalerilor Templieri, devin periculoase. Templul umanist al francmasonilor este "sinagoga lui Satan", este reuniunea ecumenicã in rebeliune a creaturilor impotriva Creatorului sub stindardul inselãtor al fraternitãtii, al tolerantei, al umanismului celui fãrã de Dumnezeu. Cum masoneria de astãzi este organizatã de evreii sionisti, rãzboiul dus de ea este indreptat cu indirjire specialã impotriva crestinismului.

"Dogma jidoveascã si spiritul jidovesc, teorie si realizare, totul este indreptat impotriva Bisericii crestine si impotriva capului ei nevãzut, Iisus Hristos", este strigãtul de alarmã al unui eminent crestin (Em. Bãrbier). "Evangheliile trebuiesc arse - scrie rabinul Tarphan -, fiindcã pãginismul este mai putin periculos pentru credinta evreiascã decit crestinismul". "Rãzboi de moarte crestinismului" rãcnea Fr. Viviani. "Trebuie sa extirpãm lepra devorantã a crestinismului", tipa Gambeta. "Va veni vremea - cobeste un inversunat mason -, cind crucile si icoanele vor fi aruncate in foc, potirele si vasele sfinte schimbate in unelte folositoare, bisericile prefãcute in sãli de concert, de teatru sau de adunãri, si cind n-ar putea sluji unui asemenea scop, in hambare de grine, si in grajduri de cai".

Cobirea s-a implinit intocmai cu bolsevismul rusesc si cu revolutia spaniolã, amindouã roade ale francmasoneriei. Un alt ordin secret este si cel al Iluminatilor. A fost intemeiat de iezuitul A.Weishaupt la l mai 1776, ordin care s-a imbogãtit rapid datorita aderãrii casei Rothschild. Este una din cele mai puternice organizatii de pe pamint care militeazã pentru noua ordine mondialã. Urmasul lui Weishaupt a fost Giuseppe Mazzini, care a elaborat un plan de instituire a dominatiei mondiale prin trei mari rãzboaie. Planul poate fi gãsit la Biblioteca Muzeului Britanic din Londra. Douã rãzboaie mondiale s-au derulat deja: al treilea va fi declansat in jurul focarelor de beligerantã din Orientul Apropiat, unde s-a instalat inespugnabil fortãreata intereselor sionismului politic. Pãrintii sionismului politic au fost cu totii francmasoni: Moses Hess, Lionel Rothschild, Edmond de Rothschild, Theodor Herzl. Religia celor ce-si spun iluminatii este ritul Palladin, adicã inchinarea la Lucifer. Iluminatul suprem Albert Pike, a formulat dogma divinitãtii lui Lucifer la 4 iunie 1889 in ale sale Instructiuni : "Lucifer, Zeul Luminii, lupta impotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu". Acelasi lucru il mãrturisesc majoritatea formatiilor rock in cintecele lor .

Ordinul Templierilor a fost intemeiat in 1118 de Hugo von Payen. Intorcindu-se din Ţara Sfintã in Franta, a devenit aici o importantã fortã politicã, edificatã pe esotericã, pe cunostintele gnostice aduse din Orient, preluate de la initiatii islamici. Dupã ce puterea lor a crescut foarte mult, concurind structurile statornicite, regele francez si papa le-a zdrobit ordinul, cu neobisnuitã violentã, in 1307. Au reusit insã sã penetreze in ramura britanicã, respectiv scotianã a francmasoneriei. Gradele Cavalerilor Templieri cuprind Crucea Rosie, Ordinul Maltez-Ioanit, Ordinul Templier. Henry Dunant, intemeietorul Crucii Rosii, a fost francmason de gradul Cavalerilor Templieri. Maltezii si Ioanitii sint destul de familiari romanilor datorita prezentei lor in convoaiele de ajutoare din timpul Revolutiei.

De asemenea, Umanismul si Renasterea din evul mediu sint rodul organizatiilor oculte, indiferent cum s-ar numi ele. Atit Umanismul cit si Renasterea au efectuat schimbãri profunde asupra modului de gindire al omului acestei perioade. In ce directie! Vom vedea in cele ce urmeazã. Cauzele care au nãscut cele douã curente se regãsesc, pentru ochiul atent, in hermenismul care a inceput sã intre in Europa crestinã, incepind cu secolul al XII-lea, prin traducerea unor lucrãri de filosofie si ocultism din limba arabã , in cadrul diasporei evreiesti, printr-un Maimonide, Avicena, Averoe, s.a. Prin filiera arabã vechea filosofie anticã pãtrunde in Europa. Putem afirma, de asemenea, cã scolasticii, intemeietorii ei, au fost cei care au pus inceput explicãrii pe cale rationalã a stintelor oculte . Scrierile lui Avicena, Averoe, Maimonide influenteazã gindirea lui Albertus Magnus (1207-1280), care a fost invãtãtorul lui Toma d'Aquino, prin care filosofia pãtrunde in teologia Bisericii Catolice. Secolele XIII-XIV sint caracterizate de activitatea miscãrilor pietiste, care manifestau de cele mai multe ori o actiune centrifugã fatã de Biserica oficialã. Peste secolul al XV-lea si-a pus amprenta agitatia creata de pre-reformatori: J. Hus, J. Wiclif, Savanarola. care va duce in secolul urmãtor la izbucnirea Reformei, declansatã de Luther.

Cu epoca umanistã gnosticismul obtine o mare victorie asupra Bisericii. stiintele rationale nu erau altceva decit o traducere pe intelesul maselor largi a "adevãrurilor" detinute de stiintele oculte.

Renasterea era rezultatul unor forte oculte care puneau inceput unei reforme universale a lumii. In secolul al XVII-lea deja se discuta si se incerca o reformã universalã a lumii. In aceasta erau implicati membrii Ordinului Rosicrucienilor . Continuind si dezvoltind sperantele si obiectivele neoalchimismului din Renastere, in primul rind ideea rãscumpãrãrii Naturii, spirite atit de diferite precum Paracelsius, John Dee , Comenius, J. V. Andreae, Fludd sau Newton vedeau in alchimie modelul unei intreprinderi nu mai putin ambitioase, anume desãvirsirea omului printr-o nouã metodã de cunoastere. Din perspectiva lor, o asemenea metodã trebuie sã integreze intr-un crestinism non-confesional traditia hermeticã si stiintele naturale, adicã medicina, astronomia si mecanica. Acest tip de "cunoastere" rivnitã si, in parte, elaboratã in secolul al XVII-lea, reprezintã ultima incercare inteprinsã in Europa crestinã in vederea dobindirii "stiintei totale" .

Lucrãrile de bazã in alchimie erau cele ale lui Hermes Trismegistul si "Fama Fraternitatis" socotitã de unii istorici a lui Johann Valentin Andreae. Andreae sugera constituirea unei comunitãti de savanti, care sã elaboreze o noua metod metodã de educatie educatie, intemeiatã pe "filosofia alchimicã". Intre numerosii admiratori ai reformei invatamintului cerute de "Fama Fraternitatis" se numãrã si Robert Fludd, membru al Colegiului Regal al Medicilor; el era in acelasi timp si fervent aderent al alchimiei mistice. El sustinea cã este imposibil sã stãpinesti filosofia naturalã fãrã un studiu adincit al stiintelor oculte.

Pinã de curind nu se bãnuia rolul lui Newton in aceastã miscare generalã, o intreagã renovatio a religiei si culturii europene, prin intermediul unei sinteze indrãznete a traditiilor oculte si a stiintelor naturale. Ca multi alti contemporani ai lor hermeticii si alchimistii filosofi asteptau - unii dintre ei pregãteau cu febrilitate -, o reformã generalã si radicalã a tuturor institutiilor religioase, sociale si culturale. Prima etapã cuprindea invãtãmintul.

Autorul lucrãrii "Fama Fraternitatis" dezvãluie existenta unei societãti secrete a Trandafirului si a Crucii, intemeietorul ei, Christianus Rosecreutz, ar fi stãpinit "adevãratele secrete ale medicinii" si pornind de aici, toate stiintele. Autorul micii cãrti, mai sus amintite, se adresa tuturor savantilor Europei, cerindu-le sã se asocieze confreriei, ca sã se poatã sãvirsi reforma sistemului de educatie, altfel spus sã grãbeascã procesul de renovatio al lumii occidentale, in mai putin de zece ani, programul propus de misterioasa societate a rosicrucienilor era discutatã in citeva sute de cãrti si brosuri. Tipãrirea cãrtii "Fama Fraternitatis" a avut loc in anul 1614.

In rindul umanistilor amintim pe Petrarca (1304-1374), Lorenzo Vallo (1405-1457), Pico della Mirandola (1463- 1494), Marsilio Ficino (1433-1499), care traduce din latinã din operele lui Platon si Plotin, Egidio da Viterba (1469- 1532) si Erasmus (1469-1536). Vreme de douã secole, hermetismul a obsedat pe multi teologi si filosofi, credinciosi ori necredinciosi. In secolul al XVI-lea, in Franta, ca si in alte pãrti din Europa, valoarea exemplarã a hermetismului tinea mai ales de universalismul sãu religios, susceptibil sã restaureze pacea si armonia.

In concluzie, evolutia gindirii crestine in evul mediu o putem impãrti in douã. si anume pinã in epoca Renasterii si a doua de la Renastere pinã astãzi. Dacã pinã la Renastere putem identifica usor sectele de sorginte gnosticã, dupã aceastã datã gindirea gnosticã penetreazã pe nesimtite in constiintele crestinilor. Un rol important in acest sens l-au avut miscãrile pietiste si mistice prin aceea cã au rãspindit in rindul maselor largi de credinciosi ideile gnostice.

O mare influentã asupra gindirii europene incepind din secolul al XII-lea a avut-o si opera lui Giacchino da Fiore, personalitate influentã care a avut relatii cu puternicii vremii. A lãsat o bogatã operã exegeticã si profeticã alcãtuind modelul unei teologii a istoriei impãrtitã in trei epoci. Propovãduia incheierea celei de a doua etape in anul 1260, cind va incepe epoca dominatã de Duhul Sfint. Direct sau indirect, giacchinismul a influentat comunitãtile fraticellilor, pe begarzi si beguine si schema sã o gãsim si la Arnauld de Villanova si la discipolii acestuia. Mai tirziu spre sfirsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea importanta conceptiilor giacchiniste este descoperitã de primele generatii de iezuiti. Giacchino a influentat, se pare, si pe Lessing care la rindul sãu a influentat si pe Auguste Comte. La fel si pe Fichte, Hegel, Scheling care erau adepti ai teosofiei.

Ideile gnostice au pãtruns in rindul maselor mai ales datoritã sectei bogomililor in sud-estul Europei, iar dupã secolul al XII-lea in Apus, prin urmasii acesteia, in special, catharii si albigenzii.
Am vãzut pinã aici cum gindirea crestinã a fost penetratã de stiintele oculte si cum s-a pus la cale o conspiratie a savantilor pentru o renovatio a religiei si culturii europene. Dar ce legãturã pot avea toate acestea cu francmasoneria de la care am pornit?

Pentru a putea aprofunda aceastã legãturã, trebuie sã incercãm s-o cunoastem.

Un rol deosebit in formarea francmasoneriei speculative au avut-o Ordinul Templierilor si rosicrucienii. Afluxul rosicrucienilor cãtre francmasonerie s-a petrecut in Anglia, la sfirsitul secolului al XVII-lea. Francmasonii au preluat toate idealurile de la rosicrucieni, intre care si cel al revolutiei morale universale. De pildã, intre anii 1771- 1779 prestigiul francmasoneriei speculative creste atit de vertiginos incit toatã nobilimea, toti oamenii de stiintã, toti academicienii, toti oamenii politici din Franta devin masoni. Din anul 1791 masoneria europeanã incepe edificarea doctrinei sale politice, bazatã pe manipularea maselor si aplicarea durã a mijloacelor represive. Aceasta doctrinã va fi perfectionatã in timpul revolutiilor si terorilor comuniste. Unul din idealurile persistente a fost constituirea Statelor Unite ale Europei. O clipã, masonii au crezut cã Napoleon e menit sã realizeze acest vis, dar s-au inselat. Se va infiinta Societatea Natiunilor, apoi ONU - Europa, insã, rãminea mereu divizatã. Dar la 12 dec. 1990 Parlamentul european a adoptat raportul lui Emilio Colombo asupra "bazelor constitutionale ale Uniunii europene". Astãzi mult visatele State Unite ale Europei sint pe cale de a se naste . Efectele imediate ale adoptãrii constitutiei Uniunii sint: emiterea unei monede europene, care va inlocui monedele nationale si aparitia notiunii de "cetãtean european".

Dacã masoneria europeanã viseazã realizarea Statelor Unite ale Europei, in schimb masoneria universalã, care este subordonatã sionismului international, viseazã realizarea unei noi ordini mondiale, stabilirea unui conducãtor mondial intr-un guvern mondial.

-urmeaza si altele...(despre implicarile lor in economiile statelor,indatorarea statelor,etc.)

[otheitis]

Si daca deschidem si subiecte de gen asta.Cine este interesant poate sa cauta pt AMERO....si o sa da seama de ce exista asta criza economica si de ce in viitor apropiat o sa falimenteze bancile (nu din cauza ca nu o sa au banii...)dar ca sa poate sa fie adaptat Amero din USA-Canada-Mexico si asta trei tarile sa face o uniunea cum este asta din Europa.Primavara 2008 s-a facut inca o Uniunea in europa asta de Mediterane care sunt tarile din Africa cum este Tynisia,Algeria,Egypt.din Asia Israel,Turkey (care nu a fost prea de acord ca are teama sa nu fie o smecherie ca sa scapa EU de ea)Grecia,Italia,Spania,Franta....Oare de ce au de gind sa face 3 sau 4 mari uniuni fata de acum?

[Snow]

geslle, am incercat sa-ti citesc postul, dar fontul mi-a facut ochii praf. un rezumat scris normal se poate ?

[gessle]

"Ochiul care vede tot" iti arata ca ei stiu fiecare miscare pe care tu o faci.


"Novous Ordo Seclorum" = Noul Ordin Mondial (pe spatele bancnotei de 1$)





Simbolul masonic este de fapt "Steaua lui David" restilizata.









Sunt 13 litere in fraza "Annuit Coeptis" si 13 trepte pe triunghiul piramidei.
Nr. 13 = ideea cabalistica de a uni toata umanitatea cu universul.


Observa bufnita de pe bancnota de 1$.





Zeita demon Lilith este reprezentata in intreaga istorie ca o bufnita.
Acest simbol satanic este folosit in medicina.El reprezinta victoria diavolului asupra lui Iisus prin crucificarea sa.





-revenim

[gessle]

Behind the world crisis,what's goin'on or hiddin'?



Coincidenţă sau nu, mai toate organismele financiare mondiale sint conduse de evrei. Dorinţa evreilor de a conduce finanţele lumii se poate regăsi in ambiţia de a conduce finanţele fiecărui popor in parte, ale fiecărei naţiuni sau ale fiecărui stat, astfel incit să se constituie intr-o oligarhie dominantă, intr-o aristocraţie a banului sau, mai nou, a tuturor valorilor mobile. Este un fapt cunoscut că Banca Federală a Statelor Unite ale Americii, care are rolul de bancă de emisie a monedei naţionale, dolarul american, este formată din bănci evreieşti, precum Băncile Rothschild din Londra sau Paris.

Să fie oare atit de capabili aceşti fii ai lui Israel ca să işi aroge rolul de conducători mondiali? Pină acum se pare că da, pentru că in lipsa unei riposte ferme din partea celor care s-au aflat vremelnic la conducerea unor ţări puternice din punct de vedere economic, precum SUA, Germania sau Franţa, aceştia au reuşit, prin politici bine ticluite, să-şi strecoare oamenii, astfel incit să ajungă ei la putere. Pentru acest lucru, serviciile lor specializate in jocuri operative merg pe cel puţin două linii, astfel incit, la final, să aibă ciştig de cauză cu una din ele. Iată numai un exemplu de acest gen, pe care il oferă chiar Franţa la alegerile prezidenţiale din anul 2007. In ianuarie, Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP) il desemnează pe Nicolas Sarkozy, pe numele său adevărat Nicolas Paul Stéphane Sárkozy Nagy Bócsa, evreu după mamă, drept candidat oficial la alegerile prezidenţiale. Mama sa este Andrée Sárkozy, născută Mallah, fiica unui medic evreu sefard originar din Salonic. In Partidul Socialist, in schimb, au loc lupte grele intre franţuzoaica Segolene Royale şi Dominique Strauss-Kahn. Acesta din urmă s-a născut pe 25 aprilie 1949 din părinţi evrei – Gilbert Strauss-Kahn şi Jacqueline Fellus – in Neuilly-sur-Seine, o suburbie bogată a Parisului. Aici, francezii din Partidul Socialist au fost foarte bine orientaţi şi au dejucat un plan care se configura in perspectiva alegerii noului şef al statului intre doi evrei, numai că in final efortul acestora s-a dovedit neeficient. Este foarte posibil ca victoria in alegerile prezidenţiale din Franţa să fi fost substanţial influenţată de evreii stabiliţi aici, pentru că aceştia, după cum se cunoaşte, răspund apelului serviciilor lor de informaţii oriunde s-ar afla pe mapamond. In acest fel se explică şi de ce, la puţin timp după confirmarea sa ca preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy l-a propus chiar pe rivalul său politic Dominique Stauss-Kahn să preia conducerea uneia din cele mai importante instituţii ale Noii Ordini Mondiale, şi anume Fondul Monetar Internaţional, incepind cu 1 noiembrie 2007. Şi astfel este numit in funcţia de director un militant al Noii Ordini Mondiale, un propagandist al teoriilor Grupului Bilderberg de reformare a lumii financiare mondiale după regulile stabilite de ei. Se completează astfel, după caz, activitatea mondială a clanurilor evreieşti Rothschild şi Rockefeller, implicate in tutelarea organismelor mondialiste, precum Comisia Trilaterală şi Council on Foreign Relations (S.U.A.), precum şi in The Round Table.

Romania, din păcate, din cauza politicilor antinaţionale duse de actuala putere, in frunte cu Traian Băsescu, a căzut şi ea in capcana acestei oligarhii mondiale evreieşti, pierzindu-şi astfel independenţa. De pe vremea lui Cuza nu s-a mai intimplat ca finanţele ţării să fie controlate aşa cum sint controlate in prezent de oamenii marii finanţe mondiale. In cazul Ţărilor Romane, crearea unei bănci centrale sub controlul “fiilor lui Israel” a reprezentat o preocupare permanentă a organizaţiilor evreieşti. Incepind cu anul 1866, la Bucureşti, in urma actului de concesiune semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, s-a infiinţat de către evreii englezi şi francezi Banca Romaniei. Concesiunea era valabilă pină in 1903, dar, din raţiuni de stat, după cucerirea Independenţei, la 1877, romanii au avut curajul să creeze o alternativă, prin infiinţarea unei bănci naţionale centrale, care să sprijine efectiv dezvoltarea economică a ţării. Banca Romaniei, creată la 1866, conform concesiunii acordate de Cuza, avea in componenţa sa, ca principali acţionari, pe E. Grenfell, asociat al celebrului bancher evreu londonez Morgan, precum şi pe evreul francez Isaac Pereire, creatorul cartelului bancar francez Société Generale. Aceştia ţineau sub control şi Banque Imperiale Ottomane din Istanbul, motiv pentru care Banca Romaniei apărea ca afiliată (sau “filială”) a băncii de la Istanbul. Obţinerea Independenţei Romaniei la 1877 şi ieşirea de sub tutela Imperiului Otoman, constituirea sa ca stat modern s-au lovit de o acerbă opoziţie a Alianţei Israelite, organizaţie evreiască mondială cu sediul in Franţa. Alianţa Israelită invoca la toate Marile Puteri abuzurile la care ar fi supuşi evreii de către romani. Nu este lipsit de semnificaţie faptul că tocmai un israelit francez, evreul Isaac Pereire, deţinea banca centrală a Romaniei, instituţie ce avea atribuţii de bancă de emisiune şi de scont, iar Independenţa Romaniei il putea face să piardă privilegiul emiterii de monedă romanească, ceea ce s-a şi intimplat, pină la urmă, romanii văzind cit de puţin le-au vrut binele evreii. Chiar după ciştigarea, cu jertfe grele, a Independenţei de către romani, evreii şi-au folosit toată influenţa pentru a impune politicienilor noştri ideea că banca naţională, avind prerogativa de emitent al bancnotei, trebuie să fie creată de instituţii financiare străine, iar capitalul său să rămină preponderent sau total străin. “Un punct de vedere total opus, care a triumfat, aparţine oamenilor politici patrioţi şi constă in folosirea exclusivă a capitalului autohton, pentru evitarea controlului străin asupra pivotului intregii activităţi băneşti din ţară”, scrie Radu Negrea (“Banul şi Puterea”, Bucureşti 1990, Ed. Humanitas). Astfel, Parlamentul Roman a votat, la 17 aprilie 1880, Legea privind “instituirea unei bănci de scont şi circulaţiune, sub denumirea de Banca Naţională a Romaniei, cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător”. Aceasta a fost o lovitură puternică dată israeliţilor lui Morgan. Banca Naţională a Romaniei, deţinută de stat (33%) şi de fruntaşii liberali (67%), a insemnat pasul emancipării financiare a ţării, al obţinerii de credite neimpovărătoare pentru romani. Ea mai există şi astăzi, avind (incă!) un capital integral de stat, şi ar trebui să mai fie (incă!) un simbol al suveranităţii naţionale. După 1989, insă, guvernator al Băncii Naţionale a Romaniei a fost, aproape fără intrerupere, Mugur Isărescu, un agent al mondialismului sionist.
Despre acesta s-a afirmat că are legătură cu comenzile ocultei financiare internaţionale. Mugur Isărescu ar fi fost recrutat de către Council on Foreign Relations (C.F.R.) in 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe cind Isărescu se afla la post. Conducerea C.F.R. (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat destui specialişti, potenţiali inlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă in ţările est-europene. Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, in conformitate cu dispoziţiile C.F.R., a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale ca politică monetară şi imprăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor Romaniei (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut şi de prim-ministrul momentului, impus, de fapt, de oculta financiară, Theodor Stolojan, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru indepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de C.F.R., in 1991, Th. Stolojan a naţionalizat valuta aflată in bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat l-au constituit jocurile interbancare “permise şi incurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit Romania. Faptul că el este singurul roman membru al Comisiei Trilaterale, dar şi cea mai “longevivă” personalitate intr-o funcţie importantă din Romania dovedeşte multe in acest sens. De altfel, el s-a şi pronunţat la sesiunea organizată de Academia Romană, in 2009, despre actuala criză cu care se confuntă SUA, in sensul celor susţinute de stăpinii săi din America: “Există ceva ce va schimba definitiv lumea in această criză”.
Da, aşa este, ELITELE au creat, de mai bine de 200 de ani, crize majore de fiecare dată cind doreau pentru ca mai apoi să vină cu “soluţii” salvatoare. Şi de fiecare dată astfel de soluţii s-au dovedit a fi etape in crearea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Acum asistăm la faza finală a planului lor şi, prin urmare, şi megacriza de curind declanşată va fi cea mai mare din istoria omenirii, reprezentind un cumul de crize: economică, foamete, ample mişcări de stradă, războaie cumplite. Dacă se urmăreşte cu atenţie evoluţia economiei mondiale se va constata că are o singură direcţie, spre dezastru, iar soluţia oferită este GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE.
Nivelul datoriei mondiale urmează să atingă 49.500 de miliarde de dolari pină la sfirşitul acestui an, in creştere cu 45% faţă de anul 2007, fapt ce a marcat inceputul crizei, estimează agenţia de evaluare financiară Moody’s Investors Service, citată de “Les Echos”. Potrivit Moody’s, creşterea inregistrată de datoria mondială in acest an, de 15.300 de miliarde de dolari, este de 100 de ori mai mare decit planul Marshall, ajustat la inflaţie. Creşterea datoriei mondiale se explică prin planurile masive de relansare aplicate de guvernele din intreaga lume, pentru a depăşi criza financiară. “Fără nici o surpriză, ţările din cadrul G7 au contribuit cu 78% la această creştere, bugetele lor fiind atinse cel mai grav de criza financiară”, a precizat Jaime Reusche, analist in cadrul Moody’s. Datoria mondială va reprezenta 80% din Produsul Intern Brut (PIB) mondial in 2010, faţă de 63% in 2008. SUA sint ţara cu cea mai mare datorie externă, de 13.454 miliarde de dolari, adică 94,3% din PIB. Ţara cu cea mai mare datorie externă raportată la Produsul Intern Brut este, la ora actuală, Irlanda, cu o datorie de peste 12 ori mai mare decit PIB-ul, adică 2.386 de miliarde de dolari. După ce au creat-o, au inceput să lanseze semnale de alarmă. Astfel, directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a avertizat la Davos, pe 30 ianuarie 2009, că datoria publică va fi “una dintre cele mai mari probleme, poate cea mai mare din anii următori”. Acesta a reafirmat pe 23 martie 2009, la Geneva, că “dacă nu vor fi luate măsuri suplimentare, criza va duce milioane de oameni in sărăcie, riscind tulburări sociale şi chiar război”.
Intr-un interviu acordat ziarului “Financial Times”, un alt evreu, Lawrence Henry (“Larry”) Summers, şeful National Economic Council al preşedintelui Barack Obama, a sugerat liderilor Planetei să pompeze mult mai mulţi bani publici in economie, in ceea ce zice el că ar fi un efort coordonat de ieşire din recesiune. Acesta este economist şi a fost Secretarul Trezoreriei şi economist şef la Banca Mondială intre 1991-1993. Este membru al Council on Foreign Relations şi participant la intruniri ale Bilderberg Group.
Gaşca este intregită de Paul Volcker, evreu, numit de preşedintele Barack Obama in fruntea Economic Recovery Advisory Board, după ce acesta i-a fost consilier economic in campania electorală. El a afirmat că economia globală s-ar putea deterioara chiar mai rapid decit in cazul Marii Depresiuni din anii ‘30. Volcker a remarcat că producţia industrială la nivel mondial se află intr-o scădere mai accelerată decit in SUA, care are, oricum, probleme grave. “Nu ţin minte nici o perioadă, poate nici măcar in timpul Marii Crize, in care economia scade intr-un ritm atit de alert şi atit de uniform in lume”, a declarat Volcker. Născut in 1927, Paul Adolph Volcker a fost Chairman of the Federal Reserve sub Jimmy Carter şi Ronald Reagan. A mai fost Director of Financial al U.S., Department Treasury, unde a jucat un rol determinant pentru decizia de suspendare a gold convertibility in 1971, vicepreşedinte şi Director of Planning la Chase Manhattan Bank, preşedinte al Băncii de Investiţii J. Rothschild, Wolfensohn & Co. (James D.Wolfensohn va deveni mai tirziu preşedinte al World Bank)” Chairman of the Board of Trustees, al Group of Thirty. L-a ajutat pe David Rockefeller la crearea in 1973 a Trilateral Commission, avind o lungă asociere cu familia Rockefeller, inclusiv in calitate de membership of the Trust Comic al Rockefeller Group Inc.
Un alt evreu component de frunte al finanţei mondiale este Robert Zoellick, membru al Council on Foreign Relations şi Bohemian Grove, numit pe 1 iulie 2007 de către George W. Bush preşedinte al Băncii Mondiale, unde l-a inlocuit pe un alt evreu, Paul Wolfowitz. Intr-un interviu acordat “Daily Mail”, fiind in concordanţă cu cei menţionaţi anterior, estimează că economia globală va suferi o contracţie de la 1% la 2% in acest an, nivel nemaiintilnit din 1930, adăugind că schimburile comerciale internaţionale vor inregistra la rindul lor o scădere dramatică. Acest pronostic vine in completarea declaraţiei preşedintelui FMI, Dominique Strauss-Kahn, care susţinea că economia globală va inregistra prima sa contracţie după 60 de ani. “Prin urmare, acestea sint timpuri grave şi periculoase”, a spus la final preşedintele Băncii Mondiale.
Participant la Bilderberg Group, Robert Zoellick a fost Deputy (Adjunct) Secretary of State, Senior International Advisor Goldman Sachs. Provenind dintr-o familie de evrei din Germania, a fost membru Phi Beta Kappa, reprezentantul personal al lui Bush-senior la G7 (1991, 1992), fost şef al Center for Strategic and International Studies, fost membru al German Marshall Fund, World Wildlife Fund, membru in Comisia Trilaterală. A semnat in 1998, alături de Donald Rumsfeld, Paul Wolfowitz, Richard Pearl, Elliot Abrams, Zalmay Khalilzad, John R. Bolton, Richard Armitage şi Bill Kristol, documentul Projet for the New American Century pentru inlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein.
Lista este continuată de Ben Shalom Bernanke, născut in 1953, evreu, preşedintele consiliului guvernatorilor, Federal Reserve, funcţie in care l-a succedat pe Alan Greenspan. In cadrul unei Conferinţe de Presă ţinută la Council on Foreign Relations, fiind in concordanţă cu colegii săi, a afirmat referitor la Marea Depresiune următoarele: “Aveti dreptate, noi am făcut-o”, adăugind că in prea multe ţări există prea multe reguli şi pentru a putea rezolva criza şi a evita o alta viitoare este nevoie de un set de reguli unitare. Personajul figurează a fi un specialist in crize, scriind inclusiv despre Great Depression.
Potrivit specialiştilor, cel mai tare dintre toţi este insă la ora actuală evreul George Soros. In virstă de 80 de ani, se afirmă că este principalul păpuşar al preşedintelui Barack Obama. Potrivit “Wall Street Journal” (WSJ), acesta este unul dintre marii opozanţi ai monedei unice europene, impotriva acestuia mobilizindu-se de citeva săptămini intreaga Uniune Europeană, ambiţia sa şi a celorlalte fonduri care mizează pe căderea euro fiind să aducă paritatea euro-dolar la 1:1, faţă de 1:1,36, cit este in prezent. Decizia de a ataca moneda unică europeană s-ar fi luat in cadrul unei cine de afaceri la sediul unei instituţii financiare din Manhattan. Tot potrivit aceloraşi ziarişti, după “lovitura” dată monedei euro de criza din Grecia, atacurile speculative adaugă presiuni suplimentare asupra monedei unice, care trebuie să facă faţă celei mai mari crize din istoria sa. Atacul asupra euro nu vine oricind, ci vine, ca din intimplare, la scurt timp după ce miliardarul american şi-a făcut publice opiniile sale cu privire la criza prin care trece spaţiul european, incepind cu Grecia. Soros merge pe aceeaşi idee cu cei menţionaţi mai sus, din care rezultă că zona euro are o serie de lipsuri fundamentale: absenţa unor politici economice şi bugetare comune şi a unor mecanisme instituţionale de răspuns la criză. Iată, de exemplu, ce a afirmat şi directorul FMI cu ocazia vizitei de acum citeve zile in Romania: liderii UE nu fac eforturi suficiente pentru introducerea unor măsuri de management şi rezolvare a viitoarelor crize financiare, fiind necesară o autoritate europeană de intervenţie pentru bănci. “UE face eforturi in domeniul reglementărilor trans-frontaliere şi de supraveghere, dar nu in aceeaşi măsură şi in cazul managementului crizelor şi al rezolvării acestora”, a declarat Strauss-Kahn. “Soluţiile actuale s-au dovedit nepotrivite, iar UE ar trebui să analizeze crearea unei autorităţi care să rezolve problema falimentului unei bănci, care poate avea impact asupra mai multor ţări”, a mai spus şeful FMI. Obiectivul unui astfel de sistem trebuie să fie eficienţa costului, minimizarea contagiunii, a daunelor colaterale asupra economiei, a pierderilor deponenţilor şi a costurilor bugetare, a arătat el. “Pentru a fi solid, un astfel de sistem are nevoie de acces la finanţare şi de un mecanism de susţinere de la buget”, a adăugat Strauss-Kahn. Potrivit acestuia, liderii UE trebuie să ajungă la timp la un compromis referitor la propunerile de imbunătăţire a reglementării şi supravegherii, astfel incit să prevină declanşarea unor crize. De altfel, Soros este cunoscut pentru propunerile sale de “reformare” in economia mondială. Similar celor pentru spaţiul european, propunerile sale merg spre intărirea rolului FMI, cit mai multă reglementare şi cit mai strictă supraveghere centrală şi chiar “stabilizarea fluctuaţiilor de preţ ale mărfurilor”. Sint de menţionat aici afirmaţiile de un cinism absolut, cu care a şocat opinia publică in 2009: ” Actuala criză este punctul culminant al muncii mele de o viaţă” şi “Am parte de o criză foarte bună (excelentă)”, recunoscind că a ciştigat 2,9 miliarde de dolari de la declanşarea recesiunii. “Este finalul unei ere. Cei care se aşteaptă să işi reia afacerile ca pină acum este clar că nu inţeleg ce se intimplă”. In februarie 2009 declara pentru Reuters: “Sintem martorii colapsului sistemului financiar şi nu e nici un semn că s-ar vedea capătul acestei crize”. Aşadar, observăm un model comun al acestor lovituri. Ele nu sint luate intr-un context de “junglă” a pieţei, unde animalul mai şiret şi mai puternic il doboară pe cel mai slab. Ele sint luate după “pindirea” acelor decizii pe care virfurile sistemului globalist financiar le iau, anticipindu-se consecinţele induse in pieţe de aceste decizii. Cu alte cuvinte, ceea ce nu putem obţine in condiţii de libertate, adică certitudine şi predictibilitate a acţiunii umane, putem obţine in condiţii de coerciţie, deoarece este evident că in condiţii de libertate nu putem avea certitudinea viitorului, acesta depinzind in totalitate de acţiunile persoanelor, greu de prevăzut in mod normal. Tocmai această imposibilitate a certitudinii, tocmai această imprevizibilitate – relativă – a acţiunii umane este pusă in discuţie de Soros şi de susţinătorii structurilor globale de guvernare. Mai trebuie amintit şi că tot el este cel care, incă de la Forumul Economic de la Davos din ianuarie 1995, spunea: “Lumea are nevoie de o Nouă Ordine Mondială şi vă avertizez că urmează o perioadă de puternică dezordine in intreaga lume”. Soros a făcut parte din boardul director al Council on Foreign Relations şi este afiliat in continuare acestei structuri de maximă influenţă asupra direcţiilor politicilor internaţionale.
Analizind aceste date şi informaţii, este incredibil cit tupeu au cei ce au băgat Planeta in criză şi nu se lasă pină nu o afundă cu totul, cu un sigur scop: să aducă omenirea in pragul disperării, pentru ca mai apoi să vină cu “soluţia salvatoare”: Guvernul Mondial al Noii Ordini Mondiale.