Quote:
► Există o legendă care circulă pe Internet, despre cum un ou poate fi “fiert” dacă e pus, timp de vreo oră, intre două telefoane mobile care vorbesc unul cu celălalt. A apărut prima dată in 2000, pe site-ul inventat al unui sătuc britanic inventat, tocmai pentru a face mișto de toți ăștia care caută numai relele in orice tehnologie nouă. De altfel, exagerată tare (acum se făceau floricele intre mobile), ideea a fost folosită, ca reclamă, de o companie care făcea căști Bluetooth. Ideea fiind că telefoanele mobile folosesc microunde, iar microundele incălzesc țesutul viu fix ca in cuptorul cu același nume. Ei bine, e o vrăjeală cit casa, și poate fi demontată cu un calcul scurt: un telefon mobil are un maximum de putere emisă de vreo 2 wați, dar media emisiei e de 0,25 W. Să presupunem că toată puterea emisă e absorbită de oul dintre telefoane (foarte exagerat, dar hai să presupunem). Rezultă că, intr-o oră, in ou intră 2 x 0,25 x 3.600 s = 1.800 Joules de energie. Adică 428,5 calorii (cu “c” mic, nu ca alea de le numărăm in mincare, cu “C” mare). O calorie este cantitatea de căldură care incălzește un gram de apă cu un grad Celsius. Deci, dacă un ou are vreo 50 de grame, rezultă o creștere in temperatură cu vreo 11 grade (am căutat prin tabele, iar oul are o căldură specifică de vreo 0,76 calorii/gram, se incălzește mai repede ca apa). Plecind de la temperatura camerei, 21 de grade, rezultă că oul ăla, după o oră de stat ca proasta intre două telefoane pornite, se “infierbintă” pină la 32 de grade, foarte departe de a fierbe. Cred că voi v-ați infierbinta mai tare dacă ați sta așa, degeaba, o oră. Asta nu inseamnă că n-ar trebui să vorbiți cu căști. Preventiv, că nu vă costă nimic.
► Nu se mai fac, taică, lucrurile ca altădată. Uite, par egzamplu, becurile. Lasă-le deoparte pe alea șmechere, care țin mii de ore și costă o căruță de bani. Vorbim despre becurile cu filament, cite s-or mai face incă. Nu in UE, ci pe oriunde altundeva. Mai țineți voi minte cit de des se ardeau și cit de des trebuia să ajungeți in echilibru instabil pe cite vreun scaun, ca să remediați problema? Ei bine, nu e cazul unei secții de pompieri de pe lingă San Francisco, care are un bec ce luminează continuu din 1901. Bine, a fost intrerupt de vreo două ori, pentru ceva mutări, da’ atit. Adică merge intruna de peste o sută de ani, aproape un milion de ore! E drept, acum, la bătrinețe, are ajutoare: o protecție impotriva supratensiunilor și chiar o baterie și un generator Diesel, just in case. Vă dați seama? Dacă ar fi trăit in Romania, becul ăsta ar fi trecut prin toți regii noștri, prin toate dictaturile (Carol II, Antonescu, Dej, Ceaușescu, Iliescu, Băsescu…), prin două forme de organizare (capitalism și comunism) și una de dezorganizare (chestia asta post-revoluție). Mă rog, de fapt sint sigur că s-ar fi ars cu ocazia uneia dintre multele intreruperi de curent din anii ’80 sau, dacă nu, ar fi fost furat după ’90, mai ales dacă statul l-ar fi avut in grijă.
