Ce se întâmplă la Digi24?
Televiziunea de ştiri Digi24 a funcţionat multă vreme ca o contrapondere necesară la Antena 3 şi România TV pe piaţa televiziunilor de ştiri, oferind o alternativă rezonabilă la posturile de propagandă pură. Cu o agendă editorială corectă, conţinut de bună calitate şi abordări jurnalistice echilibrate, Digi24 s-a impus rapid pe nişa quality care nu generează audienţe spectaculoase, dar se adresează unui public influent.
Nu în ultimul rând, a susţinut discursul pro-justiţie, deşi ar fi avut motive să întoarcă armele. Ceva s-a întâmplat însă în ultimele săptămâni, când a devenit tot mai vizibil că postul patronat de Zoltan Teszari a dat toate semnalele de capitulare la picioarele puterii.
Concedierea mai multor jurnalişti importanţi de la Digi24, închiderea staţiilor locale, eliminarea emisiunilor specializate în investigaţii şi dezvăluiri, decapitarea redacţiei site-ului, eliminarea opiniilor critice la adresa PSD-ALDE şi afişarea unei atitudini mai prietenoase cu partidele lui Dragnea şi Tăriceanu sunt tot atâtea fapte care însoţesc schimbarea vizibilă de discurs.
Cum se explică, totuşi, acest viraj subit al postului? Toate informaţiile obţinute de G4Media.ro indică faptul că interesele comerciale majore ale trustului, mai ales cele din domeniul telecom şi energie, au determinat apropierea de putere. Licitaţia pentru licenţele 5G va avea loc în acest an iar RCS-RDS, compania care alimentează cu câteva milioane bune anual televiziunea Digi24, va licita alături de ceilalţi mari operatori de telefonie mobilă.
În această afacere, pentru extinderea reţelei de fibră optică şi pentru alte aprobări, Teszari depinde de bunăvoinţa guvernului şi a liderilor locali ai PSD. Nu poate trage fibra optică fără acordul lor, nu e clar dacă miile de km de cablu i-a tras cu toate actele în regulă şi în general nu-şi poate extinde compania listată la bursă fără o groază de aprobări de la stat. Televiziunea a fost bună câtă vreme n-a produs daune afacerilor principale, dar acum a devenit piatră de moară, plus un produs care înghite mulţi bani şi generează mai multe probleme.
În ianuarie 2019, administratorul firmei RCS/RDS, Ioan Bendei şi fostul şef al Federaţiei Române de Fotbal, Mitică Dragomir, au fost condamnaţi de Tribunalul BucureÅŸti la câte 4 ani de închisoare în dosarul privind vânzarea drepturilor de televizare a meciurilor de fotbal. Instanţa a dispus ÅŸi o amendă penală de 1.250.000 lei pentru firma RCS/RDS.
Decizia nu e definitivă, dar condamnarea a jucat în mod cert un rol semnificativ în schimbările de discurs de la Digi24. Teszari s-a simţit probabil abandonat de sistemul care l-a ajutat să crească mare. De altfel, primele semne de capitulare le-a dat în momentul încheierii armistiţiului cu postul lui Dan Voiculescu. În iunie 2018, RCS şi Antena Group au anunţat semnarea unui contract prin care se sting toate litigiile, după ani lungi de războaie, în care Antena 3 s-a referit mereu la Digi24 ca la postul securiştilor şi i-a ridiculizat audienţa. După încheierea contractului de armistiţiu, Antena 3 a început să difuzeze reclame cu RCS-RDS, iar Digi24 a promovat produsele Antena Group.
Condamnarea penală a administratului RCS a grăbit decizia postului de schimba agenda editorială iar OUG 114 l-a convins, se pare, pe Zoltan Teszari să se predea cu mâinile la ceafă. În decembrie 2018, când guvernul a adoptat aşa-numita ordonanţă a lăcomiei, care suprataxează cu 3% pe cifra de afaceri tocmai companiile din energie şi telecom, consilierul premierului Dăncilă, Darius Vâlcov, lansa torpila decisivă în direcţia trustului.
„Cei doi mari jucători de pe această piaţă (Orange şi Vodafone) au plătit anul trecut un impozit pe profit de 7,2 la mie, respectiv 9 la mie, dacă raportăm la cifra de afaceri. Un al treilea, care nu aş vrea să-i dau numele, dar are şi o televiziune în cadrul său (RCS&RDS/DIGI), a plătit un impozit pe profit de 5 la 10 milioane, adică în traducere liberă 0,00005%. Mai exact 1.577 de lei la o cifră de afaceri de 3,3 miliarde de leiâ€, a declarat Vâlcov pe 21 decembrie 2018.
Cu toate aceste lovituri încasate şi cu perspectiva blocării business-ului mare, Teszari a sacrificat fără scrupule principala piedică în calea afacerilor sale: trustul de presă. Repet, cât timp a crezut că-i foloseşte pentru a-şi potenţa afacerile mari, a acceptat o pierdere de câteva milioane de euro pe an pe care a privit-o ca pe o investiţie. În momentul în care investiţia în presă s-a dovedit însă o pierdere pe termen lung, a omorât-o în doi timpi şi trei mişcări. Digi24, aşa cum arată acum, nu mai este televiziune de ştiri, ci încă un organ de propagandă în slujba puterii, că va fi vorba de Dragnea sau Tăriceanu, vom vedea.
Am văzut acest comportament la majoritatea patronilor mari de presă români, care n-au văzut niciodată în presă o afacere în sine şi nici n-au crezut în valoarea ei socială. Toţi mogulii mari şi mici au tratat presa şi ziariştii doar ca pe un instrument pus la dispoziţia puternicilor zilei, la schimb cu alte beneficii. Din acest motiv, chiar şi atunci când postul a funcţionat cu o agendă corectă, jurnaliştii de acolo nu s-au bucurat niciodată de o libertate absolută, ci de una condiţionată de un mecanism foarte perfid de autocenzură.
O metodă eficientă de a impune autocenzura, patentată de şefii Digi24, s-a dovedit a fi încheierea de contracte pe perioadă determinată, de regulă de şase luni şi prelungierea acestor contracte de maximul prevăzut de lege, adică de trei ori. Toţi aceşti jurnalişti au ştiut singuri ce pot şi ce nu pot să spună / scrie. Apoi, numeroasele concedieri fără nici o explicaţie, fără avertisment, dar simbolice în interiorul redacţiei, le-a tăiat multora elanul. Celor puşi pe liber li s-a reproşat, de regulă, o atitudine prea agresivă cu puterea. Toţi ceilalţi ziarişti au prins mesajul din zbor.
Semnificativ este faptul că unul dintre oamenii cu putere informală de decizie administrativă şi editorială în Digi24 a fost la un moment dat, prin 2013, Vasile Dîncu, un om venit din rândul politicienilor şi cu puternice legături în sistem.
Cam acestea sunt datele esenţiale despre cazul particular al capitulării Digi24, dar fenomenul general arată cu adevărat îngrijorător. Într-un an cu două şiruri de alegeri (europarlamentare şi prezidenţiale), coaliţia PSD-ALDE a reuşit să alinieze la picioarele sale toate televiziunile de ştiri.
Această subordonare cvasi-totală este fără precedent în ultimii ani. Nu s-a mai întâmplat ca absolut toată presa mare să joace după cum cântă puterea. Realitatea TV mai face doar prin emisiunea lui Rareş Bogdan figură de opozant, însă direcţia imprimată de Guşă după întâlnirea cu Ghiţă şi Andronic de la Belgrad pare destul de clară.
Dezechilibrul major din piaţa TV se va resimiţi în mare măsură şi în publicaţiile online. Prin majorarea subvenţiei de la stat, partidele au devenit mult mai bogate şi au început să cumpere cu bani cash conţinut editorial şi ziarişti la bucată şi în vrac. A se vedea în acest sens dezvăluirile Newsweek şi lista analiştilor şi ziariştilor care au luat bani din subvenţiile primite de partide.
Doar pentru europarlamentare, de pildă, PSD dispune de un buget de campanie cuprins între 6 şi 8 milioane de euro (potrivit informaţiilor G4Media.ro). Și celelalte partide vor încerca să influenţeze conţinutul publicaţiilor având pe mână resurse incomparabil mai mari. Atenţie, vorbim de bani care nu mai intră în conturile redacţiilor cu sacoşa, ci legal, pe bază de contract.
Vor fi extrem de puţini cei care-i vor refuza. Consecinţa: vom avea parte de şi mai multă propagandă, ca şi cum nu erau suficiente Antena 3, România TV şi garnitura lor de trompeţi din online. Asistăm, practic, la formarea celui mai mare cartel de susţinere a puterii din câte a cunoscut România până azi. Doar în Ungaria vecină, premierul Viktor Orban a reuşit ceva comparabil, cu diferenţa că oamenii lui au cumpărat la vedere aproape toată presa, nu a aliniat-o prin înţelegeri netransparente.
[Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...]
