Realitatea TV în 2009: de ce şi când a întors arme
Realitatea TV in 2009: de ce şi cand a intors armele?
''
Dacă se va scrie candva o istorie a presei romaneşti din aceşti ani şi mai ales dacă acel istoric va avea răbdarea şi curiozitatea de a investiga relaţia dintre alegeri şi mass-media, unul dintre capitolele cele mai interesante ale cărţii sale ar putea fi schimbarea cu 180 de grade a politicii postului Realitatea TV. De ce, in 2009, televiziunea lui S.O. Vantu a "intors armele" impotriva lui Traian Băsescu - aceasta este intrebarea. In randurile următoare nu veţi găsi răspunsul, ci, dimpotrivă, mai multe intrebări.
Axioma de la care pornesc este că, in lumea de azi, influenţarea electoratului se realizează in special prin televiziune. Principalele mesaje sunt lansate la ore şi in emisiuni de maximă audienţă, politicienii işi lucrează preponderent latura de constructe imagistice in defavoarea propriei personalităţi consistente, iar alegerile se caştigă sau măcar se inclină in funcţie de capacitatea candidaţilor/partidelor de a dobandi spaţiu "pe sticlă" şi de a-şi atrage susţinători credibili din randul formatorilor de opinie.
Ţinand cont de aceste date, cazul Realitatea TV devine esenţial. La inceputul anului, acesta era singurul post cu amplu conţinut politic care avea o oarecare aură de obiectivitate. De aceea, 2009 a insemnat, ca intr-o poveste capitalistă cu noi prinţese şi cavaleri ahtiaţi după putere, lupta pentru "mana" Realităţii. Pretendenţi la nurii ei eterici? Singurii care aveau forţa şi parghiile necesare - cele două partide care-şi impărţiseră guvernarea la finele lui 2008 şi care ştiau că in acest an se vor ciocni inevitabil, prin propriii candidaţi la preşedinţie.
Miza numită "Realitatea TV" era mai mare pentru PDL şi pentru Traian Băsescu, deoarece Alianţa PSD-PC avea deja de partea sa o televiziune de ştiri, Antena 3, care, mai ales prin emisiunea-locomotivă "Sinteza zilei", lovea incă din 2005 in tabăra portocalie. A te gandi că, in an electoral, mai poţi aştepta imparţialitate sau vreun "armistiţiu" de la realizatorii şi invitaţii cvasi-permanenţi ai acestei emisiuni ar fi insemnat naivitate politică. Marile posturi comerciale nu s-au amestecat concret in competiţia electorală, iar Televiziunea publică, din motive de conducere sau din inerţie, se complace in mentalităţi de nişă, astfel că, aşa cum am spus, mai rămanea Realitatea.
Un catalizator al acestor dispute de culise pentru controlul celui mai important canal de ştiri a fost criza financiară. In 2008, S.O. Vintu [Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...] cu Realitatea TV circa 20 de milioane de euro, iar 2009 se anunţa şi mai dificil, in condiţiile scăderii drastice a pieţei de publicitate.
Ce s-a intamplat, in primele luni ale acestui an, in relaţia dintre patronul Realităţii şi conducerile celor două partide care formau coaliţia de guvernămant? Nu ştiu. Ştiu doar că, pană anul trecut, televiziunea lui S.O. Vintu era considerată, menţionată, dar şi acuzată de adversari, ca fiind pro-Băsescu. Iar această orientare, in opinia mea, nu era efectul unei dispoziţii venite "din Deltă", ci o alegere sau, mai degrabă, o inclinaţie oarecum naturală a jurnaliştilor cu greutate din Realitatea.
Cat a cantărit lipsa de lichidităţi in schimbarea de macaz? Au existat negocieri secrete pe contracte, pentru posturi-cheie in administraţia publică sau pentru "ochi inchişi" in justiţie? Ce i-au oferit PDL şi PSD lui S.O. Vintu? Nu ştiu. Ceea ce cred insă, şi repet, este că partidul preşedintelui Băsescu avea mult mai mare nevoie ca postul Realitatea să-i fie cel puţin ne-ostil, dacă nu chiar prietenos.
Cand s-a produs "intoarcerea armelor"? Există vreo dată aproximativă pentru această decizie cu grave implicaţii politice, financiare şi jurnalistice? Nici asta nu ştiu.
E sigur, de pildă, că, in februarie 2009, premierul Boc işi punea semnătura pe numirea in funcţia de preşedinte la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a lui Gelu Mărăcineanu, managerul care, [Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...], obţinuse pentru PSV Company (a lui Liviu Luca) concesionarea zăcămantului de calcar de la Budureasa.
La fel de sigur este că, in 9 martie, S.O. Vintu apărea, pentru prima dată in acest an, intr-o dezbatere de seară găzduită de Realitatea TV şi [Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...] cateva fraze devenite "antologice", relevante pentru raporturile sale cu puterea: "Dacă statul este incapabil să-şi protejeze resursele, este treaba statului. Omul de afaceri incearcă. Este treaba statului să-l prindă şi să-l lege. Intăriţi-vă statul!". In aceeaşi dezbatere, tot ca invitat excepţional, Dinu Patriciu [Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...] "jignit" de titulatura de mogul.
Coincidenţă: cei doi aveau să mai apară din nou in aceeaşi emisiune abia in 25 noiembrie, cand patronul "Adevărului" işi amintea subit de episodul din 2004 cu Băsescu şi copilul. Altă coincidenţă: in dimineaţa acelei zile de miercuri, Dinu Patriciu [Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...] pe S.O. Vintu. Ce a urmat a doua zi, joi, se ştie: invitarea lui Traian Băsescu la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu şi - surpriză! - apariţia filmuleţului care avea să fie reluat in acea seară timp de 4 ore, incontinuu, şi a doua zi, aşijderea.
Dar noi trebuie să revenim in prima jumătate a anului, la un alt moment definitoriu: alegerile pentru Parlamentul European. In preambulul cărora se derulează o campanie fără precedent in presa noastră: desfiinţarea limitelor obligatorii dintre jurnalism şi reclamă. Metoda: cumpărarea de spaţiu editorial in timpul buletinelor de ştiri şi al emisiunilor de divertisment.
Da, e vorba despre faimosul dosar Ridzi şi despre investigaţia realizată - aparent paradoxal - de o echipă de ziarişti de la "Gazeta Sporturilor", condusă de Cătălin Tolontan. Ce a aflat publicul din acele articole? Că ministerele puseseră la punct [Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...] prin care plăteau ştiri pozitive sau simpatice referitoare la politicieni, că sistemul e cangrenat incepand de la Guvern, trecand prin unele agenţii de publicitate şi sfarşind cu decidenţii din televiziuni. Factor favorizant, din nou: criza.
Ce importanţă are dosarul Ridzi in acest scenariu? Are. Pentru că principalul efect al investigaţiei a fost concentrarea atenţiei pe ministerele conduse de membri PDL - [Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...], de altfel. Nu intamplător, după Comisia Ridzi, Parlamentul, sub presiunea presei, a infiinţat şi Comisia Udrea. Ca imagine, partidul prezidenţial a incasat o lovitură aproape la fel de grea ca acel upercut la ficat cu care Bute l-a terminat pe Andrade. Dar, şi mai important, momentul Ridzi, prin amploarea sa mediatică, a sugrumat, probabil, fluxul financiar dinspre PDL spre televiziuni. Inclusiv spre Realitatea.
A profitat PSD, ca singur pretendent rămas in picioare? In mod normal, da. Cert e că Realitatea, deşi primise o halcă sănătoasă din contractele Ministerului Tineretului, plus 200.000 de euro, fără licitaţie, pentru emisiunea "All inclusive", din partea "co-producătorului" Ministerul Turismului, n-a ezitat să le transforme in ţinte mediatice atat pe Monica Iacob-Ridzi, la momentul respectiv, cat şi pe Elena Udrea, in a doua parte a anului.
Cand s-a produs [Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...]? Pentru ultima oară, nu ştiu. Dar ştiu că, in august, Cornel Nistorescu a primit mană liberă la "Cotidianul", distrugand cea mai bună redacţie din Romania şi transformand ziarul in instrument anti-prezidenţial. E o părere, evident, personală. Aşa cum este tot acest text.
Şi ajungem "in zilele noastre". Zile in care jurnalişti altădată respectaţi, realizatori de emisiuni care munciseră 10-15 ani la propria reputaţie, au ajuns să-şi compromită, in doar cateva luni, demnitatea, respectul publicului şi, probabil, şi aprecierea de sine. Da, ştiu, există mecanisme psihologice - de exemplu, [Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...] - care te ajută să mergi mai departe cand, brusc, iţi incalci principiile de-o viaţă. Insă e imposibil ca, seara tarziu, cand se uită in oglindă cu pasta de dinţi umplandu-le gura sau, mai apoi, cand işi culcă, surmenaţi, capul pe pernă, nici Adrian Ursu, nici Cosmin Prelipceanu, nici Laura Chiriac, nici Cristina Şincai, nici Răzvan Dumitrescu, nici Stelian Tănase ş.cl. să nu fie roşi de ruşine, să nu aibă remuşcări.
Aşa cred, că e imposibil. Iar dacă greşesc, dacă ei, cei de mai sus, sunt impăcaţi cu atitudinea lor profesională, dacă, de fapt, ei sunt cei consecvenţi şi nu fac decat să sancţioneze orice abuz al puterii, atunci le cer tuturor iertare. Inseamnă că n-am inţeles nimic. ''
[Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...]
